Shell a raportat profituri record de 6,9 miliarde de dolari în primul trimestru al anului 2026, pe fondul blocării Strâmtorii Hormuz și al escaladării tensiunilor SUA-Iran. Compania engleză a majorat dividendele cu 5% în timp ce activiștii climatici organizau proteste în Londra împotriva profiturilor obținute din criza energetică.
Shell a anunțat câștiguri de 6,9 miliarde de dolari, o creștere spectaculoasă față de trimestrul precedent, în timp ce BP a dublat veniturile la 3,2 miliarde. Directorul executiv Wael Sawan a atribuit succesul „performanței operaționale”, evitând să menționeze direct contextul războiului care a împins prețul petrolului Brent la 130 de dolari pe baril în aprilie. Această valoare s-a corectat rapid la sub 100 de dolari odată cu zvonurile despre un acord de pace între SUA și Iran, dar media anului rămâne mult peste nivelul pre-conflict. Detaliile financiare și reacția societății civile sunt detaliate în raportul Guardian Energy.
Protestele din Londra au fost un moment de catartizare pentru activiștii climatici, dar nu par să amenințe structura financiară a corporației. Chris Packham a acuzat compania că profită de „războaie ilegale”, iar Friends of the Earth a cerut taxe suplimentare pe profiturile extraordinare. Totuși, Sinead Gorman, CFO-ul Shell, vorbește despre încredere în fluxurile de numerar pe termen lung. Realitatea este mai simplă: producția fizică a scăzut cu 4% din cauza daunelor la planta Pearl din Qatar, dar profitul a explodat cu 115%. Reparațiile sunt estimate la un an, dar impactul financiar este imediat. Acest decalaj dovedește că nu mai vând doar hidrocarburi, ci speculează pe riscul de piață și pe volatilitatea prețurilor.
Din perspectiva macroeconomică, impactul este vizibil în analiza Oilprice.com, unde se menționează eliberarea de stocuri strategice din SUA. Se estimează că administrația americană a deblocat 172 milioane de barele din rezerva strategică pentru a tempera curba prețurilor. Emir Phillips subliniază că autoritățile trebuie să gestioneze „curba futures” prin date verificate, nu prin intimidare politică. Totuși, incertitudinea rămâne variabila dominantă. Dacă zvonurile de pace se dovedesc false, prețul va reveni brusc în sus, penalizând consumatorii și alimentând noi valuri de nemulțumire socială.
Există limitări clare în ceea ce privim: nu avem confirmare independentă privind autorii atacului cu drone asupra infrastructurii din Qatar, iar datele despre stocurile globale provin dintr-o singură sursă oficială. Nu se știe dacă China a adăugat efectiv la stocuri sau dacă e doar o evaluare de piață. Lipsa transparenței asupra sancțiunilor specifice și a implicării directe a statelor face dificilă o analiză completă a dinamicii politice din spatele cifrelor financiare. Unele date, cum ar fi eliberarea exactă a rezervelor strategice, sunt raportate de analiști fără confirmare directă de la Departamentul Energiei SUA.
Corporațiile au învățat să navigheze prin crize transformând instabilitatea în active lichide. Protestele din Londra sunt tolerate ca o supapă de siguranță, nu ca un pericol real pentru dividende. Cât timp prețul petrolului depinde de șansele unui armistițiu diplomatic, profiturile Shell vor rămâne o oglindă a conflictului global, indiferent de costul uman. Licența socială se păstrează prin creșteri mici ale dividendelor, nu prin recunoașterea responsabilității morale.
Haosul din Orientul Mijlociu este un activ contabil pentru cei care știu cum să îl valorifice.
La Știri Oneste, nu îndulcim criza și nu învelim realitatea în vorbe neutre
