10 septembrie – Întrebarea zilei – va impune UE tarife de 100% pentru China și India la cererea lui Trump?
Donald Trump nu se mai joacă cu vorbele. Potrivit Financial Times, citat de Reuters, preşedintele american – lider de facto al politicii externe de la Washington – a cerut Uniunii Europene să impună tarife de 100% pe importurile din China și India, pentru a opri cumpărarea petrolului rusesc. SUA, promite el, ar urma să facă același lucru. Scopul declarat: „să fie presată Moscova să pună capăt războiului din Ucraina”.
Această propunere, făcută pe 9 septembrie 2025 într-o conferință telefonică cu oficiali UE, inclusiv emisarul pentru sancțiuni David O’Sullivan, vine pe fondul frustrărilor Casei Albe față de dificultățile în negocierea unui acord de pace și atacurile aeriene rusești tot mai agresive.
La prima vedere, pare o măsură de forță, genul de șoc economic menit să pună Kremlinul cu spatele la zid. La o a doua privire, e exact opusul: o invitație la un război comercial global, accelerat în ultimele două luni prin acțiuni unilaterale ale SUA.
Europa, în rol de kamikaze economic
UE este deja sufocată de sancțiunile autoimpuse împotriva Rusiei: facturi la energie mai mari, inflație structurală, industrii relocate, o populație care trăiește austeritatea zilnic. Dacă Bruxelles-ul ar urma apelul lui Trump, ar însemna să declare simultan război economic celor mai mari doi clienți ai petrolului rusesc care sunt, în același timp, cei mai mari parteneri comerciali ai Europei.
China și India nu vor accepta lecții economice. Tarife de 100% ar declanșa represalii: bariere vamale, blocarea investițiilor europene, poate chiar redirecționarea fluxurilor comerciale spre alte piețe. Europa, care abia mai respiră, ar fi prima victimă a unei asemenea escaladări.
SUA, cu plasa de siguranță
Trump promite că și SUA vor aplica aceleași tarife. Diferența? America are o piață internă uriașă și dependență mult mai mică de exporturile către China și India. Europenii însă au surplusuri fragile, industrii deja dezindustrializate și un șoc social la orizont.
Practic, Washingtonul poate juca poker geopolitic cu Beijing și New Delhi, dar nota de plată ar veni la Berlin, Paris și Roma. E același tipar de ani de zile: SUA propun, UE plătește.
Moscova, beneficiarul cinic
Tarifele de 100% ar putea încetini temporar fluxurile de bani către Rusia. Dar dacă China și India aleg varianta cea mai probabilă, să ignore sau să răspundă prin acorduri bilaterale și barter, Kremlinul nu va rămâne fără clienți. Din contră, va vinde la negru, la discount, consolidându-și rețeaua de parteneri alternativi.
Ultimele două luni confirmă această rezistență: întâlnirile Modi-Putin-Xi la summitul SCO din septembrie au consolidat legăturile BRICS, cu discuții despre energie și securitate. India, dependentă de petrol rusesc ieftin (peste 40% din importuri), acuză Occidentul de dublu standard, notând că Europa importă încă gaze rusești.
În final, sancțiunile extreme ar putea face ce au făcut deja cele precedente: să lovească mai tare în europeni decât în Moscova.
Va impune UE tarife de 100% pentru China și India?
Ceea ce se prezintă ca o „măsură pentru pace” arată, de fapt, ca o invitație la haos economic global. Trump vrea ca Europa să-și sacrifice relațiile comerciale cu China și India în numele războiului din Ucraina. Cetăţenii Uniunii, deja în genunchi, riscă să devină nu doar „vaca de muls” a actualei conduceri a Bruxelles-ului, ci și carnea de tun a unui conflict economic între marile puteri.
Și ar fi naiv să credem că actuala conducere de la Bruxelles va spune „nu”. Ursula von der Leyen și restul liderilor UE au arătat deja că sunt dispuși să-și ducă economiile proprii la sapă de lemn doar pentru visul inept ancorat într-o realitate virtuală – cel de a distruge Rusia.
Dacă au acceptat sancțiuni care au adus austeritate, inflație și proteste interne, de ce nu ar accepta și un război comercial cu Beijing și New Delhi, chiar cu prețul prăbușirii definitive a pieței europene?
Să nu uităm totuşi că Trump a semnalat negocieri viitoare cu Modi, sugerând un „morcov” după „băț” – o abordare clasică de negociere, dar care subliniază riscurile pentru UE dacă rămâne prinsă la mijloc.
👉 Iar întrebarea rămâne: cât timp vor mai accepta europenii să plătească pentru războaie pe care nu le pot câștiga și pentru sancțiuni care îi sărăcesc?
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
