Pe 11 iunie 2025, în urma unei intervenții neautorizate asupra unei structuri hidrotehnice de pe râul Corund, s-a produs un dezechilibru major care a dus la contaminarea rețelei hidrografice din județele Harghita și Mureș. Debitul de saramură evacuat din Salina Praid a crescut brusc, iar concentrațiile de cloruri în râuri au depășit de zeci de ori pragurile legale. În Târnăveni, Gănești și Băgaciu, apa a fost sistată complet, iar autoritățile au transmis alerte de urgență.
Un briefing care confirmă colapsul
Pe 12 iunie 2025, Guvernul României a organizat un briefing de presă menit să liniștească populația. A reușit exact contrariul. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a confirmat ceea ce devenise evident: Târnava Mică este contaminată, râul Corund este saturat cu sare – 30.000 mg/l – iar salinitatea se propagă spre Mureș, până la granița cu Ungaria.
Cisterne, RO-ALERT și improvizații
În Târnăveni, Gănești și Băgaciu, apa menajeră a fost sistată complet. Oamenii au fost avertizați prin RO-ALERT să și-o procure singuri. Cisternele pompierilor urmează să alimenteze gospodăriile, iar Arafat a vorbit despre mobilizarea rezervelor din județele vecine. Totul amintește de o intervenție umanitară de urgență, nu de o situație internă dintr-un stat european.
O intervenție haotică cu efecte devastatoare
Cauza? O intervenție necoordonată asupra unui prag de fund pe râul Corund, care a dus la scăderea bruscă a nivelului apei și la depresurizarea salinei. Debitul de saramură evacuat a ajuns la 200 de litri pe secundă. Potrivit informațiilor prezentate în briefingul guvernamental, demolarea pragului de fund de pe râul Corund s-a produs în cursul zilei de miercuri, 11 iunie 2025. Autoritățile nu au oferit un răspuns clar privind persoana sau instituția care a ordonat intervenția, însă ministrul Mediului a admis că aceasta a fost neautorizată și a contribuit direct la destabilizarea salinei. A fost convocat Corpul de Control al prim-ministrului pentru a stabili cronologia și vinovații. Lipsa unei comenzi documentate, într-un șantier cu risc major, indică o disfuncție gravă în lanțul decizional și ridică suspiciuni cu privire la încercări de mușamalizare. Contaminarea a fost rezultatul unui lanț de factori agravați de neglijență: scăderea bruscă a nivelului apei în pârâul Corund, cauzată de demolarea neautorizată a unui prag de fund, a dus la o depresurizare periculoasă a salinei. Această scădere a presiunii hidrostatice, exact cum anticipasem în data de 31 mai, a favorizat pătrunderea apei în galeriile miniere, unde a dizolvat masiv sarea, generând saramură extrem de concentrată. Aceasta s-a infiltrat apoi în pârâul Corund și, prin afluenți, în Târnava Mică, declanșând o poluare în cascadă pe toată rețeaua hidrografică. Impactul ecologic e deja semnificativ, iar autoritățile admit că nu pot estima proporțiile finale.
Măsuri de avarie, nu soluții
Cele mai optimiste voci recunosc acum că bypass-ul provizoriu nu este o soluție. Devierile de ape, barajele de atenuare, evacuarea amenajărilor de la Zetea și Bezid sunt doar reacții de avarie, luate în grabă și fără o strategie coerentă.
Ministrul Mediului a recunoscut că evacuarea zilnică de apă din acumulări se face la limita capacității tehnice, iar soluțiile aplicate nu pot fi menținute mai mult de câteva zile fără să compromită barajele. Totodată, programul de distribuire a apei menajere prin cisterne se modifică aproape zilnic, în lipsa unei logistici clare, iar comunicarea cu populația este haotică, lăsată pe seama mesajelor de tip RO-ALERT.
Este evident că autoritățile nu au un plan unitar. Ministerul Economiei vorbește despre devierea completă a râului, Apele Române invocă constrângeri legale, iar Salrom tace. Între timp, saramura își urmează cursul: vârful salin a trecut de Sovata, ajunge la Blaj, apoi la Alba Iulia și curge lent către Nădlac.
La salina Praid răspunderea se topește ca sarea
Iar responsabilitatea? Se diluează exact ca sarea pe care o evacuează salina, topindu-se în fiecare declarație contradictorie și în fiecare instituție care pasează vina mai departe. Ministrul Mediului spune că „vor cădea capete”. Ministrul Economiei spune că „nu mai dăm vina unii pe alții”. Se așteaptă un raport. Se caută cronologii. Se cere „claritate”. Nimeni nu știe cine a dat ordinul de demolare. Dar toată lumea admite că a fost o greșeală.
Această topire a răspunderii nu este întâmplătoare, ci premeditată. Este pregătirea terenului pentru o diversiune. În locul unei asumări instituționale și politice, apar țapi ispășitori inventați – și exact aici intervine intoxicarea mediatică legată de ONG-ul Cholnoky Jenő. Un custode ecologic ajunge brusc să fie vehiculat în spațiul public ca vinovatul ideal, pentru a devia furia publică de la cei care au avut resursele, informațiile și obligațiile legale de a preveni dezastrul.
Greșeala nu e doar tehnică. Este sistemică. Și, mai grav, este urmată de manipulare cinică. Iar greșeala a venit după decenii de neglijență.
Diversiunea cu ONG-ul Cholnoky Jenő
În spațiul public a circulat și ideea că salina nu s-ar mai fi aflat sub administrarea Salrom, ci a unui ONG – Societatea de Geografie Cholnoky Jenő. Informația este falsă, dar a fost rostogolită strategic pentru a distrage atenția. ONG-ul respectiv are doar custodia unei arii protejate adiacente, numită „Muntele de Sare”, în baza unui contract din 2011. Aria nu include salina, galeriile miniere sau zona lucrărilor hidrotehnice, iar ONG-ul nu are atribuții în exploatarea minieră, amenajarea hidrotehnică sau gestionarea pârâului Corund.
Proiectele mari de prevenire – baraj, polder, devierea albiei – erau avizate încă din 2012 și nu au fost niciodată blocate de ONG. A invoca acest custode ecologic drept responsabil pentru colapsul salinei este o intoxicare mediatică, o diversiune convenabilă pentru a acoperi eșecul real al administrației.
În loc să explice de ce Salrom, Apele Române și ministerele implicate au ignorat proiectul de regularizare timp de peste un deceniu, autoritățile pasează responsabilitatea către o entitate fără putere decizională. Este o manevră clasică: în loc de asumare, se fabrică un vinovat decorativ, menit să devieze furia publică de la adevărații responsabili. Statul român nu doar că a eșuat să protejeze un activ strategic, dar acum minte și manipulează pentru a-și ascunde rușinea.
Statul avea bani, dar n-a avut voință
În fapt, statul român, prin Salrom și Apele Române, avea toate datele, resursele și obligațiile să evite acest dezastru. Profiturile Salrom – 421 de milioane de lei între 2021 și 2024 – ar fi fost suficiente pentru a implementa proiectul estimat la 180-200 de milioane încă din 2012. Dar nu s-a făcut nimic. Birocrația, disprețul, interesele economice au împins totul spre colaps. Iar azi, autoritățile anunță „măsuri” în timp ce saramura trece granița.
Lecția ignorată: prăbușirea era previzibilă
Salina Praid nu a fost pierdută într-o noapte. A fost pierdută într-un sfert de secol de indolență. Astăzi vedem doar consecințele: o comunitate fără turism, o mină transformată în lac sărat, un râu contaminat, zeci de mii de oameni fără apă. Restul sunt conferințe de presă.
România împreună cu sarea s-a dus la vale. Iar statul, în loc să oprească prăbușirea, sapă mai adânc.
