Un colaps inevitabil
Pe 31 mai 2025, Salina Praid, una dintre cele mai mari exploatări de sare din Europa, a fost declarată închisă permanent, după ce 6 milioane m³ de apă – echivalentul a 3.000 de bazine olimpice – au inundat galeriile, transformând mina într-un lac subteran sărat. Rezervele de peste 500 de milioane de tone de sare, evaluate la 12 miliarde de euro, sunt pierdute, iar comunitatea locală, dependentă de turism și exploatare, este în pragul colapsului economic. Exploatările de sare sunt un activ strategic pentru siguranța națională a României, iar statul avea obligația de a preveni un astfel de dezastru. Cu toate acestea, Societatea Națională a Sării (Salrom), care administrează salina, a acumulat profituri impresionante – 421 de milioane de lei între 2021 și 2024 – dar a investit sume infime în protecția salinei. În timp ce autoritățile promit salvarea salinei, realitatea este sumbră: prăbușirea este o chestiune de timp, iar soluțiile propuse riscă să accelereze dezastrul și să provoace o catastrofă ecologică.
Secole de avertismente: vulnerabilitățile Salinei Praid
Un document istoric din arhivele Salinei Praid, datând din anii 1700, dezvăluie o structură vulnerabilă la inundații încă de la începuturile exploatării. Diagrama ilustrează o rețea de galerii interconectate și puțuri verticale, care permiteau apei să pătrundă rapid și să se răspândească în subteran. Un canal de deviere de la suprafață, conceput doar pentru debite mici, era insuficient pentru viituri mai mari – o problemă care s-a repetat în 2025, când pârâul Corund a deviat direct în salină, umplind-o cu 6 milioane m³ de apă.
Istoria salinei este marcată de inundații recurente: în 1811, mina „Ocna Nouă” a fost abandonată din cauza apei; în anii 1970, „Catedrala de Sare” a fost distrusă; iar în 2016, un baraj construit de castori a provocat alte infiltrații. Aceste evenimente, întinse pe peste 200 de ani, demonstrează că riscul era bine cunoscut. Totuși, autoritățile au ignorat avertismentele, concentrându-se pe exploatarea intensivă a salinei.
Profitul înainte de protecție: indolența autorităților
Salrom, compania de stat care administrează Salina Praid, a fost extrem de profitabilă: între 2021 și 2024, a acumulat un profit net cumulat de 421 de milioane de lei, cu 111 de milioane de lei doar în 2024. Salina Praid, una dintre cele cinci saline operate de Salrom, a contribuit semnificativ: în 2019, profitul anual al salinei a fost de aproximativ 13 de milioane de lei, iar în 2024, cu 470.000 de vizitatori, estimăm un profit de 15-16 de milioane de lei, datorită creșterii numărului de turiști și a majorării tarifelor. Însă, în loc să investească în protecția salinei, Salrom a prioritizat profiturile.
În 2012, Administrația Bazinală de Apă Mureș a avizat un proiect de regularizare a pârâului Corund, care ar fi prevenit dezastrul: un baraj, un polder, un lac de acumulare și betonarea albiei pe 1.560 m. Costul estimat al proiectului în 2012 era de 180-200 de milioane de lei – o sumă accesibilă pentru o companie care a generat 421 de milioane de lei profit în patru ani. Timp de peste 12 ani, proiectul a fost ignorat, pe fondul unei dispute birocratice: Salrom a susținut că responsabilitatea era a Apelor Române, iar Apele Române a replicat că Salrom trebuia să inițieze investiția, conform Legii Apelor.
Între timp, Salrom a alocat sume minime pentru protecție: în 2024, doar 2 de milioane de lei pentru un bypass din țevi corugate și curățarea albiei, iar în 2025, 10 de milioane de lei pentru betonarea albiei pe 1,3 km și 2,2 de milioane de lei pentru lucrări de urgență – un total de 15,2 de milioane de lei, o fracțiune din profiturile anuale și mult sub costul proiectului din 2012. Aceste măsuri au fost insuficiente: bypass-ul s-a deteriorat, iar digul a cedat în 2025.
Siguranța națională compromisă: eșecul statului
Exploatările de sare din România, precum Salina Praid, sunt un activ strategic pentru siguranța națională. Sarea este esențială pentru industria chimică, sănătate, agricultură și securitatea alimentară, iar în perioade de criză, accesul la sare este vital pentru funcționarea infrastructurii critice, cum ar fi dezghețarea drumurilor iarna. Praid deținea rezerve strategice de peste 500 de milioane de tone, iar salinele contribuie și la economie prin turism – Praid atrăgea aproape 500.000 de turiști anual, generând venituri și susținând comunitățile locale.
Conform Legii Apelor nr. 107/1996 și Legii Minelor nr. 85/2003, statul român, prin Ministerul Economiei și Administrația Națională „Apele Române”, avea obligația de a proteja acest activ strategic, inclusiv prin finanțarea și implementarea proiectelor de prevenire a dezastrelor. Proiectul din 2012 ar fi costat 180-200 de milioane de lei – o sumă pe care statul, împreună cu Salrom, o putea aloca, având în vedere profiturile companiei. Totuși, statul a eșuat în această responsabilitate, permițând dispute birocratice și prioritizând profitul pe termen scurt în detrimentul siguranței naționale. Rezultatul este pierderea unui activ strategic esențial, cu impact asupra economiei și securității României.
Dezastrul din 2025: un colaps previzibil
În mai 2025, ploile torențiale au dus la creșterea debitului pârâului Corund la un vârf de 60 m³/sec pe 27 mai – de peste 100 de ori mai mare decât normalul. Pe 29 mai, digul subteran a cedat, iar apa a umplut complet mina Telegdy și zona turistică. O imagine aeriană arată cum albia pârâului s-a surpat, deviind apa direct într-o cavitate carstică conectată la salină. În doar câteva zile, 6 de milioane m³ de apă au transformat mina într-un lac subteran sărat.
Salvarea salinei: o misiune imposibilă
Salvarea Salinei Praid este, din punct de vedere logistic, aproape imposibilă. Apa sărată, acumulată în 6 de milioane m³, nu poate fi deversată în pârâul Corund fără a provoca un dezastru ecologic: saramura ar contamina ecosistemele acvatice până la Dunăre, afectând flora, fauna și pânza freatică. Evacuarea cu motopompe ar dura 35-69 de zile și ar risca prăbușirea galeriilor din cauza diferențelor de presiune. Alternative precum pomparea într-un rezervor temporar sau transportul în cisterne sunt costisitoare și impracticabile, necesitând timp și resurse uriașe.
Specialiștii avertizează că dizolvarea continuă a sării va slăbi structura salinei, făcând prăbușirea o chestiune de timp. În loc să protejeze acest activ strategic, autoritățile au prioritizat profitul, ignorând avertismentele istoriei și soluțiile disponibile. Acum, comunitatea din Praid plătește prețul: sute de locuri de muncă pierdute, turismul paralizat și un viitor incert.
Promisiuni false: propaganda autorităților
În ciuda evidențelor, autoritățile continuă să transmită mesaje propagandistice, oferind asigurări false că mina va fi salvată. Salrom a promis expertize geofizice și investiții pentru evacuarea apei, iar prefectul Harghitei, Petres Sándor, a sugerat construirea unei acumulări nepermanente. Premierul ungar Viktor Orban a promis asistență pentru refacerea salinei, în urma discuțiilor cu liderul UDMR, Kelemen Hunor. Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a declarat că vor fi alocate 300 de milioane de lei pentru a „rezolva situația de fond”, incluzând devierea pârâului Corund și evacuarea apei cu pompe de mare capacitate. Aceste promisiuni, însă, sunt în contradicție flagrantă cu realitatea logistică: evacuarea apei este practic imposibilă fără a risca un dezastru ecologic sau o prăbușire accelerată a galeriilor.
O dilemă morală: capital politic sau responsabilitate?
Aceste asigurări ridică o întrebare îngrijorătoare: sunt autoritățile dispuse să adopte soluții riscante, care ar putea accelera prăbușirea salinei și provoca un dezastru ecologic, doar pentru a câștiga capital politic și a promite profituri viitoare? Istoria indolenței lor sugerează că da. În loc să investească 180-200 de milioane de lei în 2012 pentru a preveni dezastrul, Salrom a preferat să acumuleze profituri de 421 de milioane de lei între 2021 și 2024, din care 15-16 de milioane de lei anual doar din Salina Praid. Acum, în loc să accepte realitatea, autoritățile par tentate să continue cu soluții superficiale, care ar putea agrava situația. Deversarea apei sărate în pârâul Corund ar distruge ecosistemele pe sute de kilometri, iar o evacuare rapidă ar putea prăbuși mina mai devreme decât se estimează. Oare vor alege această cale, sacrificând mediul și siguranța comunității pentru imagine și promisiuni electorale? Timpul va arăta, dar precedentele nu inspiră încredere.
Concluzie: Lecții neînvățate
Salina Praid nu a fost victima unui dezastru imprevizibil, ci a indolenței autorităților și a eșecului statului de a-și îndeplini obligațiile față de un activ strategic pentru siguranța națională. Diagrama din 1700 și inundațiile din ultimele două secole ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Proiectul de regularizare din 2012, estimat la 180-200 de milioane de lei, ar fi salvat salina, dar a fost ignorat pentru profituri de 421 de milioane de lei între 2021 și 2024. Astăzi, colapsul este inevitabil, iar promisiunile false ale autorităților nu fac decât să amâne confruntarea cu realitatea. Praidul rămâne un simbol al lecțiilor neînvățate – o amintire dureroasă a ceea ce se întâmplă când interesul economic și politic prevalează asupra responsabilității pe termen lung.
Un răspuns