Într-un gest birocratic care pare a fi un exercițiu de teatru instituțional, OPEC+ a anunțat duminică decizia prin care OPEC mărește cotele producției cu 188.000 de barili pe zi pentru luna iunie, chiar în timp ce structura organizației se fragmentează sub tăcerea oficială. Întâlnirea online a reprezentanților Algeriei, Irakului, Kazahstanului, Kuwaitului, Omanului, Rusiei și Arabiei Saudite a generat un comunicat care ignora cu insistență retragerea Emiratelor Arabe Unite din organizație, eveniment survenit cu doar două zile înainte. Această tăcere strategică nu este o simplă omisiune editorială, ci o încercare disperată de a minimaliza fracturile interne și de a proiecta stabilitate pe o piață care a devenit tot mai ostilă la realitățile geopolitice.
Analistul Jorge Leon de la Rystad Energy subliniază că prin menținerea aceleiași traiectorii de producție, doar fără prezența EAU, cartelul acționează ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar această iluzie se spulberă rapid în fața constrângerilor fizice. Impactul real asupra ofertei este limitat drastic din cauza blocadei strâmtorii Hormuz, impusă de Iran după atacurile SUA-Israel din 28 februarie, fapt care face ca orice ajustare a cotelor să fie o manevră de semnalizare, nu una logistică. Este mai mult despre menținerea unei narațiuni conform căreia OPEC+ încă dictează regulile pieței globale, chiar dacă capacitatea de livrare fizică este compromisă de conflictul militar din regiune.
Discrepanța dintre intenția politică și realitatea terestră devine palpabilă atunci când se examinează datele privind producția totală OPEC+ cu cotă, care a scăzut la 27,68 milioane bpd în martie, față de o cotă lunară de referință de 36,73 milioane bpd. Priya Walia tot de la Rystad Energy a raportat acest decalaj major de aproximativ 9 milioane bpd cauzat direct de război, demonstrând că mecanismul birocratic al cartelului funcționează într-un corp mort, ajustând parametri care nu mai au nicio legătură cu fluxurile fizice. Iranul, membru OPEC+ dar scutit de cote, devine actorul decisiv prin blocada sa asupra strâmtorii, anulând avantajul cartelului de a controla prețul prin reducerea sau creșterea ofertei teoretice.
În timp ce Rusia se confruntă cu dificultăți majore de producție din cauza războiului din Ucraina și a atacurilor cu drone, iar Arabia Saudită încearcă să mențină coeziunea grupului, Emiratele Arabe Unite au ales să își asume autonomia strategică. Compania ADNOC a anunțat duminică investiții de 55 de miliarde de dolari în următorii doi ani și planifică o producție de 5 milioane bpd până în 2027, depășind vechea cotă de 3,5 milioane bpd care nu mai corespunde ambțiilor economice ale țării. Amen Bakr de la Kpler a calificat retragerea EAU ca un lucru major, comparabil cu plecările Qatarului în 2019 și Angolei în 2023, dar cu implicații mult mai profunde asupra echilibrului financiar al organizației.
Există riscul real ca și Irakul și Kazahstanul să părăsească grupul în următoarele luni, motivat de depășirea repetată a cotelor pe care le consideră acum anacronice în contextul unei piețe guvernată de securitatea maritimă, nu de acordurile diplomatice. Faptul că decizia de creștere a fost luată în absența EAU și fără menționarea oficială a retragerii indică o schimbare de paradigmă: cartelul nu mai funcționează prin consens deschis, ci prin tăcere strategică pentru a proteja narațiunea de unitate. Este o capcană din care OPEC+ se luptă să iasă, fiind forțată să continue să ia decizii tehnice pentru a părea funcțională, chiar dacă factorul determinant al prețului devine riscul militar în Golful Persic.
Această deconectare dintre cota teoretică și fluxul fizic transformă ședințele cartelului într-o formalitate care servește mai mult piețelor financiare decât consumatorilor finali de energie. În timp ce Iranul folosește blocada ca pârghie de război asimetric, iar SUA mențin presiuni asupra regiunii, decizia prin care se ajustează cotele devine un ritual fără sens, o mișcare a unei marionete căreia îi sunt tăiate firele. OPEC+ continuă să dicteze regulile pe hârtie, dar în realitate, petrolierii din Golful Persic au început deja să își calculeze propriile traiectorii de supraviețuire, indiferent de ce scrie în comunicatele oficiale ale organizației.
La Știri Oneste, nu îndulcim criza și nu învelim realitatea în vorbe neutre
