Anul 2026 nu începe cu discursuri despre valori pentru Volodimir Zelenski, ci cu un dosar penal de 25 de milioane de dolari în cercul său apropiat. Finalizarea anchetei imobiliare care îl vizează pe fostul vicepremier Oleksii Cernîșov deschide o fisură serioasă în mitul liderului „curat”, construit pe fundalul războiului și al retoricii anticorupție.
În ultima zi a anului 2025 agențiile anticorupție ucrainene au anunțat finalizarea unei anchete majore într-un dosar imobiliar care îl vizează pe Oleksii Cernîșov, fost vicepremier și ministru, un nume greu din arhitectura politică a ultimilor ani. Nu este vorba despre suspiciuni aruncate în presă sau despre „verificări preliminare”, ci despre un dosar încheiat procedural, cu fapte documentate, bunuri identificate și măsuri asigurătorii aplicate.
Schema este una clasică pentru spațiul post-sovietic, dar cu ambalaj occidental: terenuri publice subevaluate, dezvoltări imobiliare „optimizate”, beneficii mascate în proprietăți și apartamente de lux. Exact genul de mecanism care nu mai poate fi explicat prin „context de război” sau „urgențe naționale”. Betonul și cadastrul nu țin cont de lozinci.
Concret, potrivit anchetatorilor, schema a funcționat astfel: un dezvoltator imobiliar a urmărit obținerea unui teren public din Kiev pentru construirea unui complex rezidențial. Pentru a face posibil transferul, terenul a fost trecut mai întâi printr-o întreprindere de stat, care a semnat ulterior contracte cu o firmă de construcții aleasă dinainte.
Deși statul ar fi trebuit să primească un număr de apartamente proporțional cu valoarea terenului aportat, evaluările oficiale au fost deliberate subevaluate, la un nivel de aproape cinci ori mai mic decât prețul real de piață. Diferența dintre valoarea reală și cea trecută în acte a depășit un miliard de hrivne, echivalentul unui prejudiciu estimat de aproximativ 25 de milioane de dolari pentru statul ucrainean.
În paralel, pentru a asigura derularea schemei, dezvoltatorul i-a oferit lui Oleksii Cernîșov și unor persoane apropiate acestuia apartamente la prețuri simbolice, de ordinul a 1.000–8.000 de hrivne pe metru pătrat, în condițiile în care prețul de piață era de aproximativ 30.000 de hrivne. Avantajul patrimonial direct obținut prin aceste reduceri ilegale este estimat la peste 14,5 milioane de hrivne, adică câteva sute de mii de dolari. Cele două sume nu se suprapun: una reprezintă pierderea suferită de stat, cealaltă recompensa privată oferită decidentului public.
Cazul Cernîșov nu apare în vid. El se înscrie într-o succesiune de evenimente care, privite la rece, arată că începutul lui 2026 nu face decât să continue linia de forță a anului trecut. O linie pe care Știri Oneste a documentat-o pas cu pas, inclusiv în analiza publicată la 10 noiembrie 2025, despre rețeaua financiară și politică din jurul lui Timur Mindich, omul din umbră al președintelui ucrainean.
Atunci părea, pentru mulți, un demers „prea dur”. Astăzi, aceeași poveste se confirmă instituțional. Mindich fuge din țară înainte de percheziții. Interceptările există. Dosarele se adună. Iar acum, un fost vicepremier intră oficial în faza finală a unei anchete imobiliare.
Se zguduie mitul „Zelenski cel curat”
Secvența cronologică din 2025 este grăitoare: în iunie, după ce Cernîșov pleacă în străinătate (începutul lunii, inclusiv cu delegație oficială alături de Zelenski în Austria), apar speculații că întârzie întoarcerea din cauza perchezițiilor NABU la asociați apropiați (doi arestați). Pe 21-22 iunie, Zelenski îl apără public: spune că e o delegare oficială (business trip, „відрядження”) pentru deschiderea „Unity Hubs” și discuții despre cetățenie multiplă, aprobată de premierul Șmîhal până pe 22 iunie. Insistă că „trebuie să se întoarcă după terminarea deplasării”.
Cernîșov revine pe 22 iunie și primește notificarea de suspiciune NABU în cazul terenurilor. Doar câteva săptămâni mai târziu, pe 22 iulie, Rada votează Legea 12414 (amendată brusc), care subordonează NABU și SAPO procurorului general (numit de președinte). Zelenski semnează legea imediat, justificând-o cu „combaterea infiltrării ruse”. NABU/SAPO protestează că le distruge independența. Urmează proteste masive (primele mari din război), critici UE/SUA/G7.
Pe 24 iulie, Zelenski revine: promite restaurare; pe 31 iulie, parlamentul anulează restricțiile majore. Această cronologie strânsă – apărare publică a lui Cernîșov (iunie) → încercare de subordonare NABU/SAPO (iulie, imediat după avansul anchetei) → reversare sub presiune – nu e coincidență banală. Multe surse (Kyiv Independent, HRW, Transparency International) sugerează ca motivație protecția cercului apropiat. Tentativa de subordonare arată acum nu ca o „inițiativă administrativă”, ci ca protecție preventivă pentru un sistem expus.
Evident, această succesiune de evenimente nu constituie, prin ea însăși, o probă penală împotriva președintelui ucrainean. Dar în analiza politică și instituțională, coincidențele cronologice repetate, apărarea publică a unui demnitar anchetat și tentativa imediată de limitare a independenței procurorilor anticorupție nu pot fi tratate ca simple întâmplări administrative.
Este esențial de înțeles că nu vorbim despre „derapaje individuale”. Nu despre câteva „mere stricate” într-un sistem altfel curat. Vorbim despre un model de funcționare, în care războiul a devenit nu doar o tragedie națională, ci și un scut politic. Sub acest scut s-au derulat contracte, s-au redistribuit fonduri, s-au creat rețele de protecție și s-a încercat, la un moment dat, chiar subordonarea instituțiilor anticorupție.
Tentativa de a pune NABU și SAPO sub control politic, prin celebra Lege 12414, nu mai arată acum ca o inițiativă „administrativă”. În lumina dosarelor care ies la suprafață, ea capătă sensul real: protecție preventivă pentru un sistem care știa că va fi expus.
În acest context, imaginea lui Volodimir Zelenski începe să se fisureze nu prin atacuri externe, ci din interior. Liderul prezentat ani la rând drept simbolul „curățeniei morale” și al „rupturii de vechile oligarhii” se trezește cu anturajul anchetat exact de instituțiile pe care a încercat să le limiteze.
Nu asistăm la prăbușirea Ucrainei ca stat. Aceasta este o confuzie întreținută intenționat. Ucraina rămâne o țară aflată în război, cu o societate profund afectată și cu o nevoie reală de sprijin. Ceea ce se prăbușește este narațiunea personalizată, mitul liderului providențial care ar fi transcens regulile, tentațiile și mecanismele sistemului pe care pretindea că l-a demolat.
Anul 2026 nu începe cu ovații, nici cu summituri spectaculoase. Începe cu acte de urmărire penală, cu dosare finalizate și cu întrebări la care propaganda nu mai poate răspunde. Când oamenii-cheie ai unui regim ajung să fie anchetați pentru imobiliare, contracte și deturnări, nu mai vorbim despre „excepții”. Vorbim despre structură.
Iar pentru Zelenski, începutul de an spune mai mult decât orice discurs: masca nu cade brusc, dar fisurile sunt deja vizibile.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
