O delegație ucraineană de rang înalt, condusă de Andriy Yermak și Rustem Umerov, va pleca spre New York pentru întâlniri directe cu Steve Witkoff, emisarul special al președintelui Donald Trump.
Într-un moment în care războiul ruso-ucrainean intră în al patrulea an, iar oboseala strategică apasă deopotrivă asupra Kievului, Washingtonului și Europei, o nouă piesă se mută pe tabla negocierilor.
Nu este doar o rundă tehnică, ci o repoziționare vizibilă: America preia inițiativa și vrea să dicteze arhitectura păcii, lăsând Europa în plan secund.
Semnalele Washingtonului, Yermak şi Umerov
Andriy Yermak, mâna dreaptă a lui Zelenski, și Rustem Umerov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, vor sta la aceeași masă cu Steve Witkoff, personaj atipic în diplomație: dezvoltator imobiliar, aliat apropiat al lui Trump, și acum canalul neoficial prin care Washingtonul tatonează Moscova.
Witkoff nu ascunde că se află în legătură constantă cu Rusia. „Vorbim cu rușii în fiecare zi. Cred că am putea ajunge să vedem o întâlnire bilaterală”, a declarat el, sugerând că în spatele ușilor închise se pregătește terenul pentru o întâlnire Zelenski–Putin. Un summit pe care americanii îl doresc, dar pe care Kremlinul îl tratează cu suspiciune, invocând „lipsa de legitimitate” a președintelui ucrainean.
Agenda reală: garanții de securitate și testarea unui compromis
Oficial, pe masă se află garanții de securitate pentru Ucraina. Termen vag, sub care se pot ascunde multe: de la pachete de armament și linii de finanțare, până la angajamente politice de tip NATO sau tratate bilaterale SUA–Ucraina.
Neoficial, discuția merge inevitabil spre conturarea unui armistițiu și definirea unor linii teritoriale de facto. Rusia a aruncat deja în spațiul public ipoteza unei „păci parțiale” prin recunoașterea controlului asupra Donețkului. Kievul a respins-o, dar faptul că Witkoff o menționează ca variantă arată că Washingtonul vrea să testeze pragurile de acceptabilitate.
Contextul recent: pași accelerați sub Trump
Această vizită vine după o lună plină de mișcări diplomatice:
- 15 august 2025: summitul Trump–Putin din Alaska, unde s-a discutat explicit despre teritorii și armistițiu.
- 18 august: Zelenski la Washington, alături de lideri europeni, cerând garanții ferme și refuzând orice idee de concesie.
- Între timp, Witkoff a făcut mai multe vizite la Moscova, fiind primit de Putin. Kremlinul a vorbit despre „semnale pozitive”, iar emisarul american a descris întâlnirile ca fiind „constructive”.
Trump se poziționează deja ca „omul momentului” care vrea să închidă dosarul ucrainean rapid, cu formula: mai puțin sânge, mai multă realpolitik.
Pozițiile celor patru tabere
- SUA: Trump vrea să-și livreze promisiunea electorală – „termin războiul repede”. Pentru asta, pune presiune și pe Kiev, și pe Moscova, mizând pe contactele sale personale și pe emisarul Witkoff.
- Ucraina: Zelenski știe că legitimitatea sa politică depinde de apărarea teritoriului. Orice concesie ar fi percepută ca o capitulare. Totuși, dependența de sprijinul american îl obligă să participe la aceste tatonări.
- Rusia: Kremlinul cere „recunoașterea realităților teritoriale” și știe că, dacă Trump forțează un armistițiu, Europa nu va putea decât să confirme. Lavrov continuă retorica de delegitimare a lui Zelenski, dar lasă deschis canalul cu americanii.
- Europa: marginalizată. Summitul Alaska și discuțiile Trump–Zelenski au arătat că Berlinul, Parisul sau Bruxellesul nu mai conduc jocul, ci îl urmăresc de pe margine.
Implicații pentru cursul războiului
Negocierile de la New York sunt mai mult decât o simplă vizită. Ele reprezintă primul test oficial al unei formule de pace made in Washington: un mix de garanții de securitate, eventuale concesii teritoriale și o întâlnire bilaterală Zelenski–Putin.
Riscurile sunt enorme:
- pentru Ucraina – să fie împinsă către un compromis perceput ca trădare internă;
- pentru Europa – să rămână redusă la rol de spectator;
- pentru Trump – să livreze un „acord de pace” care poate fi oricând fragilizat de lipsa de încredere între Kiev și Moscova.
Dar un lucru este clar: America a luat în mâini dosarul ucrainean și negociază direct viitorul estului Europei. Restul actorilor se aliniază sau rămân pe dinafară.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
