Planul Great Trust promite să transforme Gaza în „Riviera Orientului Mijlociu”. În realitate, relocarea „voluntară” și custodia americană ridică întrebări despre expulzare mascată și colonizare economică.
Reconstrucție sau repoziționare geopolitică?
Un document de 38 de pagini, intitulat Great Trust (Gaza Reconstitution, Economic Acceleration and Transformation), circulă la nivelul administrației americane. Dincolo de limbajul tehnic și proiecțiile financiare, el schițează o viziune radicală: Gaza ar urma să treacă dintr-o enclavă palestiniană devastată într-un hub controlat extern, cu resorturi de lux, orașe „smart” și fabrici de automobile electrice.
Nu e vorba despre reconstrucție clasică, ci despre o rescriere a realității pe teren. Gaza ar deveni o piesă din puzzle-ul economic și strategic al Abraham Accords și IMEC (India–Middle East–Europe Corridor).
Relocarea „voluntară” – un exod subvenționat
Cea mai controversată componentă este relocarea populației. Planul oferă fiecărui palestinian care „alege” să plece:
- 5.000 de dolari cash,
- chirie plătită integral în primul an și parțial încă trei ani,
- hrană subvenționată un an.
Calculele interne arată clar logica financiară: pentru trust este mai ieftin să plătească relocarea decât să construiască locuințe temporare. În acest context, „voluntar” devine un cuvânt gol. Când alternativa este să trăiești în zone securizate, în containere, cu mâncare raționalizată, alegerea nu mai e liberă.
Custodia SUA și marginalizarea palestinienilor
Planul propune un trusteeship condus de SUA, cu transfer de autoritate de la Israel către un organism multilateral dominat de Washington. Teoretic, după câțiva ani, ar urma să apară o „entitate palestiniană deradicalizată” care să preia conducerea. Practic, pentru cel puțin un deceniu, Gaza ar fi administrație externă.
Locuitorii ar primi „drepturi de proprietate” sub formă de tokenuri digitale, cu promisiunea că acestea vor putea fi răscumpărate pentru apartamente în viitoarele orașe futuriste. Astfel, pământul devine activ financiar, iar oamenii chiriași într-un joc economic pe care nu îl controlează.
Business, nu filantropie
Planul american nu se bazează pe donații, ci pe un fond de investiții cu mega-proiecte: autostrăzi numite după lideri din Golf, porturi și aeroporturi, fabrici de mașini electrice, data-centere și stațiuni de lux.
- Investiția totală estimată: 133 miliarde $ (public + privat).
- Valoarea Gazei după 10 ani: 324 miliarde $.
- Profit pentru investitori: de peste 300%.
În document, oamenii apar ca costuri (cât costă relocarea vs. cazarea în tabere) și active tokenizabile. Este capitalism pur, dar pe ruinele unei tragedii.
Geopolitică, planul Great Trust și arhitectura Acordurilor Abraham
În logica planului, Gaza nu mai este o problemă națională palestiniană, ci o piesă strategică în arhitectura regională. Totul se leagă de Abraham Accords și de coridorul economic IMEC (India–Middle East–Europe Corridor).
Prin conectarea unui Gaza „pacificat” la rețelele de transport, energie și date dintre Israel, statele din Golf și Europa, SUA își securizează o dublă miză:
- Izolarea Iranului – orice influență iraniană în Gaza devine imposibilă dacă teritoriul este militarizat și integrat într-un trust condus de Washington.
- Controlul coridoarelor comerciale – porturile și infrastructura din Gaza ar fi o rampă rapidă către Mediterană pentru investițiile saudite și emirateze.
Nu întâmplător, proiectele majore poartă numele liderilor din Golf: MBS Ring Highway, MBZ Highway, „Abraham Gateway”. Gaza devine astfel o anexă a noii ordini economice regionale, nu un teritoriu cu autodeterminare proprie.
Dincolo de infrastructură, este și un mesaj politic: cine nu se aliniază la „arhitectura Abrahamică” – adică la logica SUA–Israel–Gulf – rămâne pe dinafară. Palestina, ca entitate națională, dispare din plan. În locul ei rămâne o platformă logistică și turistică, supravegheată militar și transformată în motor de profit pentru alții.
Gaza ca precedent periculos
Planul american arată cum o tragedie umană poate fi convertită într-o afacere globală. Se pornește de la ruine și se promite o „Riviera a Orientului Mijlociu”. Dar între ruină și riviera futuristă se află o populație de peste două milioane de oameni, împinși spre exod printr-un mecanism financiar.
Gaza devine astfel precedentul cel mai periculos al deceniului: cum un teritoriu devastat este scos din joc politic, transformat în trust de investiții și reintrodus în circuitul global nu ca stat, ci ca piață de oportunități.
Analiza Ştiri Oneste se bazează pe documentul „GREAT Trust” (Gaza Reconstitution, Economic Acceleration and Transformation Trust), obținut și prezentat de Washington Post la 31 august 2025, precum și pe examinarea prospectului complet.
