Timişoara, 30 septembrie 2025 – Discursul lui Nicuşor Dan despre anularea alegerilor din 2024, un exercițiu verbal de evitare a responsabilității şi afirmaţii în afara Constituţiei.
La aproape un an de la anularea fără precedent a alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2024, președintele Nicușor Dan a fost pus la colț cu o întrebare simplă: ce dovezi concrete aveau atunci autoritățile și ce face acum pentru a desecretiza ședința CSAT care a justificat decizia?
Răspunsul său, oferit luni la Timișoara, e o mostră de retorică evazivă care sfidează logica, justiția și bunul-simț diplomatic. În loc să clarifice ce s-a întâmplat în 2024, Dan se laudă cu un raport al Parchetului din 2025, promite „imaginea completă” peste „câteva luni” și anunță că va flutura acest raport la Copenhaga, ca pe un trofeu.
Rezultat? O deviere monumentală de la subiect, o încălcare a prezumției de nevinovăție și o mișcare diplomatică riscantă.
Răspunsul integral al preşedintelui Nicuşor Dan îl puteţi urmări aici:
Hai să disecăm, fără ocolișuri, de ce declarația asta e o problemă.
Prezumția de nevinovăție, călcată în picioare
Dan începe prin a lăuda „foarte mult” raportul Procurorului General din 16 septembrie 2025, care, zice el, confirmă că „au fost folosite conturi și firme din Rusia” pentru a influența campania electorală din 2024. Sună grav, nu? Problema e că raportul ăsta e o anchetă penală în derulare, nu o sentință judecătorească.
Într-o țară care pretinde că respectă statul de drept, Constituția (art. 23) și Codul de Procedură Penală (art. 4) sunt clare: nimeni nu e vinovat până nu decide o instanță, definitiv. Când un președinte iese public și prezintă un raport preliminar ca „dovadă” – ba mai mult, spune că-l va arăta partenerilor europeni – calcă în picioare prezumția de nevinovăție.
Călin Georgescu, trimis în judecată pentru presupuse legături cu „gruparea Potra” și finanțări ilicite, e doar un inculpat, nu un condamnat. La fel și ceilalți implicați. Dan știe asta – sau ar trebui să știe, ca fost activist civic. Dar alegând să laude raportul ca pe un adevăr absolut, creează o narațiune periculoasă: „uite, Rusia a intervenit, cazul e clar”.
Nu, nu e clar. Justiția nu funcționează cu aplauze, ci cu probe validate de instanță. Punct.
Deviere de la subiect: Unde sunt dovezile din 2024?
Întrebarea jurnalistei a fost clară ca lumina zilei: ce demersuri face Dan pentru desecretizarea ședinței CSAT din 6 decembrie 2024 și ce date aveau atunci pentru a justifica anularea alegerilor? Răspunsul? O lungă divagație despre „contextul general” (războiul hibrid al Rusiei, recunoscut internațional) și „contextul specific” (raportul Parchetului din 2025, milionul de euro al lui Peșchir, ancheta Potra). Ce lipsește? Exact ce a fost întrebat: ce aveau pe masă în decembrie 2024 și ce face ACUM pentru transparență.
În loc să spună „am cerut CSAT să desclasifice anexele X și Y” sau „aveam rapoarte SRI/SIE cu aceste probe concrete”, Dan o scaldă cu ce s-a descoperit după, ca și cum justiția funcționează cu profeții. „Nu avem imaginea completă. Probabil că ne mai trebuie câteva luni”, zice el.
Serios? Decizia de a anula un scrutin – un act care a zguduit democrația românească – s-a luat pe probe incomplete, iar acum răspunsul e „așteptați”?
Asta nu e transparență, e o deviere sfruntată. Dacă dovezile din 2024 erau atât de solide (milionul de euro, conturile TikTok, atacurile cibernetice), de ce nu le detaliază clar? Și dacă nu erau solide, de ce s-a mers pe anulare? România merita răspunsuri în 2024, nu promisiuni pentru 2026.
Copenhaga: O gafă diplomatică ambalată în eroism
Cel mai absurd moment al declarației e când Dan spune că va merge „mâine la Copenhaga” (summit UE din 1-2 octombrie 2025) să prezinte raportul Parchetului partenerilor europeni. Să fim clari: reuniunea e despre securitate, Ucraina și amenințări hibride – un loc logic să discuți interferențe rusești. Dar să te duci cu un raport de anchetă nevalidat de instanță, pe care îl prezinți ca „fapt” într-un forum cu 40+ lideri, e o mișcare riscantă. De ce? Pentru că, dacă instanța română infirmă părți din raport (ceea ce e posibil, dată fiind faza preliminară), România va arăta ca un stat care aruncă acuzații fără bază.
Mai mult, Rusia (care neagă orice implicare) va avea muniție să zică „vedeți, e o campanie anti-rusă fără dovezi”. În diplomație, expui date sensibile în spatele ușilor închise, nu la microfon, mai ales când sunt contestate intern. Dan vrea să pară un lider proactiv, aliniat cu UE împotriva Kremlinului, dar riscă să transforme România într-un exemplu de grabă nejustificată.
O justiție normală – cum cere orice om rațional – așteaptă sentințe, nu aplaudă ipoteze.
Nicușor Dan despre anularea alegerilor din 2024 – transparență zero, responsabilitate zero
Declarația lui Nicușor Dan e un exercițiu de evitare a responsabilității. În loc să clarifice ce s-a întâmplat în 6 decembrie 2024, el ne vinde „context” internațional și promisiuni viitoare. În loc să respecte prezumția de nevinovăție, laudă un raport de anchetă ca pe o biblie a adevărului. În loc să fie prudent diplomatic, merge la Copenhaga cu un dosar fragil, riscând credibilitatea țării.
România nu are nevoie de „câteva luni” sau de povești despre război hibrid. Are nevoie de un președinte care să spună clar: ce dovezi aveam atunci, ce fac acum pentru transparență și de ce am acționat așa. Până atunci, declarația lui Nicuşor Dan rămâne o deviere care alimentează scepticismul și frustrarea.
Domnule președinte, justiția nu e „Baba Vanga”. Românii merită adevărul – acum, nu peste câteva luni.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
