26 august 2025 – Negocierile secrete dintre Exxon și Rosneft arată jocul lui Trump – pregătește terenul pentru ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, chiar și dacă Europa și Ucraina refuză un compromis de pace.
Exxon și Rosneft – negocieri discrete încă din ianuarie 2025
Negocierile secrete dintre Exxon și Rosneft, confirmate de Wall Street Journal, nu sunt un simplu episod izolat. Surse apropiate discuțiilor spun că primele contacte au avut loc încă din ianuarie 2025, în cadrul unor întâlniri informale desfășurate în Doha, unde oficiali ruși și americani au explorat scenarii pentru ziua de după război. Ulterior, tratativele au fost intensificate la începutul verii, în paralel cu pregătirile pentru summitul Trump–Putin din Alaska.
Exxon nu se așază la masă cu Rosneft decât atunci când are semnal politic. Discuțiile au fost conduse de vicepreședintele senior Neil Chapman și au avut girul tacit al administrației americane. Mai mult, Wall Street Journal notează că au existat și contacte la vârf între CEO-ul Exxon Darren Woods și Donald Trump. În oglindă, pe 15 august 2025, Putin a semnat un decret oficial care redeschide calea pentru revenirea companiilor străine în Sakhalin-1, prelungind termenul de revendicare a participațiilor până în 2026. Este ca și cum Moscova ar fi întins covorul roșu, în așteptarea momentului politic potrivit.
Strategia dublă a lui Trump
Pentru Trump, acest moment nu este legat strict de voința Kievului sau de consensul european. El joacă o carte mai complexă. Dacă Zelenski și Bruxelles-ul acceptă planul american de pace, Trump se poate proclama „făuritorul păcii” și are argumentul perfect să relaxeze sancțiunile: conflictul s-a încheiat, relațiile trebuie normalizate, economia americană are nevoie de energie ieftină.
Dacă însă refuză, Trump dispune deja de formula salvatoare: „Am încercat, ei au respins. Războiul este al lor, nu al nostru.” În acel moment, ridicarea sancțiunilor nu mai apare ca o concesie făcută Rusiei, ci ca o decizie de bun-simț în apărarea intereselor economice americane.
Europa – captivă în propriile sancțiuni
Europa este cea care riscă să rămână captivă. Bruxelles-ul, obsedat de menținerea „unității sancțiunilor”, va continua să suporte costurile, în timp ce firmele americane își redeschid liniștite afacerile în Rusia.
- 15 august 2025: decretul lui Putin oferă baza juridică pentru revenirea companiilor occidentale.
- 26 august 2025: WSJ și Reuters confirmă că Exxon se pregătește deja de întoarcere, în coordonare cu Washingtonul.
Rezultatul? O prăpastie și mai adâncă între competitivitatea SUA și a UE, relocarea treptată a industriilor energo-intensive și o marginalizare geopolitică a Europei, redusă la rolul de spectator care plătește nota.
România – contribuabil la sacrificiu, beneficiar marginal
Pentru România, ecuația este și mai dură. Guvernul de la București a acceptat deja austeritatea, taxele majorate și liberalizarea energiei, tocmai pentru a demonstra solidaritate cu Bruxelles-ul. Dacă americanii ridică sancțiunile și reintră pe piața rusească prin Exxon, noi vom continua să plătim scump gazul și petrolul, fără să beneficiem direct de niciun avantaj.
Portul Constanța va fi, cel mult, o platformă de tranzit pentru fluxuri care îmbogățesc companii străine, în timp ce statul român rămâne cu firimiturile. În paralel, România se împrumută miliarde prin programul SAFE de la Bruxelles pentru a finanța, indirect, războiul din Ucraina.
Concluzie: „Am intervenit, voi ați refuzat”
În realitate, Trump a construit un joc win-win: indiferent ce decide Kievul sau Bruxelles-ul, Statele Unite ies în câștig. Acceptarea acordului îi oferă titlul de „președinte al păcii”, respingerea îi oferă justificarea de a ridica sancțiunile unilateral și de a arunca responsabilitatea exclusiv pe umerii europenilor.
Ceea ce se conturează nu este doar o strategie diplomatică, ci o resetare geopolitică a piețelor energetice. Trump le transmite europenilor că „America și-a făcut partea”. Dacă Europa vrea să rămână blocată într-un război prelungit și într-un regim de sancțiuni auto-distructive, e alegerea ei. Dar Washingtonul nu va continua să-și sacrifice companiile și cetățenii pentru un conflict care, în logica lui Trump, nu mai este al Statelor Unite.
Formula finală e simplă și brutală: „M-am implicat. Voi ați refuzat. De acum, războiul este al vostru.”
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
Un răspuns