Sub pretextul protejării copiilor de abuzuri online, Uniunea Europeană pregătește Chat Control – unul dintre cele mai intruzive mecanisme de supraveghere digitală din istoria sa. Propunerea numită “Regulamentul privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor” (CSAM Regulation) ar obliga toate aplicațiile de mesagerie – inclusiv cele criptate, precum WhatsApp, Telegram sau Signal – să scaneze automat fiecare fotografie, video și link trimis, înainte ca mesajul să părăsească telefonul utilizatorului. În numele binelui, Bruxellesul deschide poarta către un stat digital care nu mai are limite.
Pretextul nobil și scopul real
La prima lectură, expunerea de motive pare imaculată: protecția copilului, prevenirea abuzului, responsabilitatea platformelor. Comisia Europeană citează statistici șocante despre exploatarea minorilor și proclamă urgența acțiunii. În realitate însă, documentul introduce o schimbare de paradigmă: pentru prima dată, Uniunea ar impune o scanare preventivă a comunicațiilor private ale cetățenilor, indiferent dacă există sau nu suspiciuni.
În esență, Chat Control transformă fiecare telefon într-un instrument de inspecție digitală, unde algoritmul decide ce e suspect și ce nu. Se numește „client-side scanning” — tehnologie care verifică mesajele pe dispozitiv, înainte de criptare, pentru a căuta “indicatori de abuz”. Dar acești indicatori nu sunt publici, nici controlați democratic. Sunt creați și distribuiți de un Centru European nou-înființat, conectat la Europol, care va gestiona baze de date cu conținut “interzis”.
Este o supraveghere fără mandat, ascunsă într-un discurs moral.
De la protecția copilului la controlul social
Expunerea de motive oficială, pe care Parlamentul o va dezbate în lunile următoare, recunoaște clar că măsurile „interferează cu confidențialitatea comunicațiilor”, dar justifică restrângerea drepturilor fundamentale prin “interesul superior al copilului”. Această formulă juridică, repetată obsesiv în document, devine cheia prin care Bruxellesul încearcă să rescrie principiile proporționalității din Carta Drepturilor Fundamentale.
Sub umbrela unui scop aparent benign, se pregătește infrastructura unui panopticon digital european:
- fiecare imagine, video sau text trimis poate fi analizat automat;
- rezultatele sunt trimise către Centrul UE și apoi către Europol;
- companiile care nu implementează tehnologia pot fi sancționate;
- iar autoritățile naționale sunt obligate să emită „ordine de detectare” atunci când se consideră că un serviciu e “expus riscului”.
Așa cum recunoaște documentul, detectarea cazurilor de “grooming” implică scanarea conținutului text al conversațiilor private — deci exact ceea ce până acum era protejat de principiul confidențialității comunicațiilor.
Chat Control – Noua Europă a suspiciunii
Sistemul nu distinge între criminali și cetățeni obișnuiți. Toți devin subiecți ai suspiciunii algoritmice.
Fiecare conversație este analizată, fiecare imagine comparată cu o bază de date, iar dacă inteligența artificială „crede” că a identificat ceva, mesajul este blocat, raportat și arhivat.
Rezultatul previzibil: un val de alerte false, poliții sufocate de rapoarte eronate și un spațiu digital în care libertatea de exprimare este suspendată „preventiv”.
Organizațiile pentru drepturile digitale avertizează de luni de zile că CSAM Regulation subminează criptarea end-to-end, că introduce o formă de cenzură automatizată și că ar putea fi extins ulterior pentru alte scopuri – combaterea „dezinformării”, a „extremismului” sau a „discursului urii”.
Astfel, ceea ce azi se vinde ca protecție a minorilor, mâine poate deveni filtru politic, iar poimâine instrument de represiune economică sau ideologică.
Paradoxul moral al Bruxellesului
Ironia supremă este că însăși președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost criticată pentru comunicarea prin mesaje care dispar, în scandalul contractelor Pfizer. Aceeași instituție care își permite opacitatea în afaceri publice cere acum transparență totală în viața privată a cetățenilor.
Nu este o exagerare să spunem că Bruxellesul se apropie de un model de control social inspirat mai degrabă din China decât din democrația liberală europeană. Un model în care securitatea devine justificare universală, iar libertatea — o concesie revocabilă.
Linia fină dintre protecție și supraveghere
Nimeni nu contestă nevoia de a proteja copiii de abuzuri. Problema este cine definește abuzul, cine controlează algoritmul și cine garantează că scopul nu se va extinde.
De la interceptarea „în scopuri nobile” la cenzura totală drumul este scurt — și, odată deschis, ireversibil.
Europa riscă să treacă, fără să-și dea seama, de la protecția drepturilor fundamentale la instituționalizarea suspiciunii universale.
În numele binelui, ni se cere să acceptăm o tehnologie care ne transformă pe toți în potențiali vinovați.
Și dacă istoria ne-a învățat ceva, este că libertățile pierdute sub pretextul siguranței nu se mai recuperează niciodată.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
Un răspuns