Cum un dosar penal canadian confirmat instituțional este recalificat pentru a invalida fapte incomode
Cenzura Factual funcționează prin recalificarea forțată a faptelor: un dosar penal militar real, documentat în Canada și relatat de presa locală, este etichetat drept „FALS” pentru că nu se aliniază narațiunii acceptabile.
La 31 decembrie 2025, platforma Factual a publicat un „verdict” prin care etichetează drept FALS un articol al Știri Oneste referitor la un dosar penal militar deschis în Canada. Un dosar real, confirmat instituțional și relatat de presa canadiană majoră, dar recalificat de Factual printr-un joc semantic care nu are legătură nici cu dreptul penal, nici cu jurnalismul onest.
Ironia este simplă: Factual nu infirmă existența dosarului, nu infirmă faptele, nu infirmă ancheta. Infirmă doar concluzia. Iar pentru a ajunge acolo, omite exact documentul care închide discuția.
Articolul publicat de La Presse pe 18 decembrie 2025, sub titlul „Des agents ukrainiens auraient menacé le Canada”, descrie explicit ceea ce Factual pretinde că nu există: folosirea unor informații sensibile ca instrument de presiune asupra statului canadian. Nu este un blog obscur, nu este o sursă alternativă. La Presse este una dintre cele mai mari publicații canadiene, cu acces direct la mediul judiciar și la surse din anchetă. Factual nu o citează. Nu o discută. O șterge din ecuație în pofida faptului că linkul către acest articol este prezent explicit în materialul pe care îl declară „fals”.
Motivul este evident: articolul La Presse folosește exact termenul pe care Factual se preface că nu îl poate rosti. „Menacé”. Amenințare.
În dreptul penal, inclusiv în dreptul comparat, șantajul nu este o noțiune poetică și nici o etichetă politică. Este definit prin trei elemente simple: deținerea unor informații sensibile, folosirea sau amenințarea cu folosirea lor și scopul de a obține un avantaj. Nu este necesar ca termenul „șantaj” să apară într-un comunicat militar. Comunicatele descriu fapte. Calificarea juridică se face ulterior, pe baza acestor fapte.
Exact acest lucru face articolul Știri Oneste: califică juridic o succesiune de acțiuni descrise în documente oficiale și relatate de presa canadiană. Un militar canadian transmite informații clasificate unei entități afiliate serviciilor ucrainene. Agenții ucraineni informează autoritățile canadiene că dețin aceste informații și încearcă să le folosească pentru a obține avantaje în favoarea propriului serviciu, inclusiv prin amenințări cu divulgarea în presă. Aceasta este definiția șantajului, indiferent cât de inconfortabil este termenul pentru cei care preferă o Ucraină idealizată.
Factual evită această discuție de fond și se refugiază într-un sofism: dacă într-un comunicat oficial nu apare explicit cuvântul „Ucraina”, atunci Ucraina nu poate fi menționată; dacă nu apare cuvântul „șantaj”, atunci șantajul nu există. Această logică nu este doar greșită, este infantilă din punct de vedere juridic. În dosarele de securitate națională, statele nu sunt inculpate, persoanele sunt. Beneficiarul informațiilor nu este întotdeauna nominalizat public în faza inițială. Asta nu anulează faptele, ci ține de regimul de clasificare.
Cea mai gravă afirmație din „verdictul” Factual este însă alta: susținerea că articolul Știri Oneste „nu se bazează pe documente oficiale”. Este o afirmație demonstrabil falsă. Un dosar penal militar, instrumentat de Canadian Forces National Investigation Service, cu acuzații formulate în baza National Defence Act și cu acte depuse în fața unui judecător militar, reprezintă exact ceea ce dreptul numește documente oficiale. Factual le recunoaște existența, le citează indirect, apoi pretinde că nu există.
Când această construcție se clatină, apare ultimul refugiu: atacul la sursă. „Site relativ nou”, „fără căsuță redacțională”. Detalii complet irelevante pentru adevărul sau falsitatea unui dosar penal canadian, introduse nu pentru a verifica fapte, ci pentru a discredita autorul. Aceasta nu este verificare. Este delegitimare.
Cenzura Factual în practică: faptele sunt confirmate, dar concluzia este declarată „falsă” pentru că devine incomodă. Nu asistăm la o corectare factuală, ci la o tentativă de control al interpretării politice și juridice a unui dosar penal real.
În realitate, Factual confirmă toate elementele esențiale ale anchetei și respinge doar concluzia care rezultă logic din ele. Nu corectează o eroare factuală, ci încearcă să controleze interpretarea politică și juridică a faptelor. Când o platformă de „fact-checking” ajunge să spună „faptele sunt adevărate, dar concluzia e falsă pentru că nu ne convine”, problema nu mai este una de metodologie. Este una de integritate.
Dosarul penal canadian există. Amenințările există. Articolul La Presse există. Factual le omite. Nu din neatenție, ci pentru că, odată introduse în discuție, verdictul „FALS” devine imposibil de susținut.
Asta nu mai este verificare de fapte. Este negare selectivă.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
