În noaptea de 4 spre 5 mai 2026, Rusia a lansat un nou atac combinat cu drone și rachete balistice asupra infrastructurii energetice ucrainene, lovind facilități de producție de gaze ale companiei Naftogaz din regiunile Poltava și Harkiv. Directorul companiei, Serhiy Koretskyi, a confirmat oficial că trei angajați Naftogaz și doi salvatori au murit în urma atacului, iar alte 37 de persoane au fost rănite.
Potrivit companiei, instalațiile au suferit pagube importante, iar producția de gaze a fost afectată. Presa ucraineană vorbește și despre întreruperi care au lăsat aproximativ 3.500 de consumatori fără alimentare normală cu gaz, cel puțin temporar.
Atacurile asupra infrastructurii energetice nu mai sunt de mult o excepție în acest război. Rusia lovește sistematic centrale, depozite, rețele electrice și facilități de producție energetică încă din 2022, încercând să transforme energia într-un instrument de presiune economică și psihologică asupra Ucrainei. Strategia este relativ simplă: o infrastructură critică fixă este mult mai greu de protejat complet decât de atacat repetitiv cu drone și rachete.
În cazul Naftogaz, problema nu este doar paguba imediată. Fiecare atac de acest tip obligă Ucraina să consume resurse uriașe pentru reparații, protecție și redistribuirea capacităților energetice. Costul unei drone sau al unei rachete lansate de Rusia poate fi incomparabil mai mic decât costul refacerii unei instalații industriale sau al menținerii în funcțiune a întregului sistem energetic.
Totuși, atacurile repetate arată și limitele strategiei ruse. După mai bine de patru ani de război și sute de lovituri asupra infrastructurii energetice, Moscova nu a reușit să distrugă complet sistemul ucrainean. Ucraina continuă să repare, să improvizeze și să mențină funcțională o parte semnificativă a rețelei, chiar dacă la un cost tot mai mare.
Asta nu înseamnă însă că problema este sub control. Vulnerabilitatea rămâne evidentă. Niciun sistem de apărare aeriană nu poate acoperi complet un teritoriu atât de mare și un număr atât de ridicat de obiective critice. Chiar și atunci când majoritatea dronelor sau rachetelor sunt interceptate, câteva lovituri care trec de apărare pot produce efecte disproporționate asupra economiei și populației.
În plus, războiul energetic nu mai are doar o dimensiune militară. El afectează direct moralul populației, capacitatea industrială și stabilitatea economică a țării. O centrală sau o instalație de gaze distrusă înseamnă nu doar pierderi financiare, ci și presiune suplimentară asupra unei economii care funcționează deja în condiții de război permanent.
Kievul va folosi inevitabil acest nou atac pentru a cere sisteme suplimentare de apărare aeriană și sprijin financiar occidental. Moscova, la rândul ei, va continua să susțină că lovește infrastructură cu rol strategic și logistic pentru efortul de război ucrainean. Între cele două poziții rămâne însă realitatea de pe teren: infrastructura civilă și economică devine tot mai mult parte directă a conflictului.
În ultimii ani, războiul din Ucraina a arătat că liniile clasice dintre front și spatele frontului aproape au dispărut. Energia, transportul, comunicațiile și producția industrială au devenit câmpuri de luptă la fel de importante ca tranșeele sau orașele de pe linia frontului.
Atacul asupra facilităților Naftogaz din Poltava și Harkiv este încă un episod din acest război de uzură, în care fiecare parte încearcă să consume resursele celeilalte mai repede decât pot fi înlocuite. Iar pentru populația civilă, efectul este același de fiecare dată: mai multă incertitudine, costuri mai mari și sentimentul că nici infrastructura vitală nu mai poate fi considerată sigură.
La Știri Oneste, nu îndulcim criza și nu învelim realitatea în vorbe neutre
