11 noiembrie 2025 – Comisia Europeană pregătește o structură internă de intelligence subordonată direct președintei Ursula von der Leyen. Oficial, scopul este „optimizarea utilizării datelor strategice” furnizate de statele membre. Neoficial, proiectul anunță o mutare fără precedent: Bruxellesul vrea să-și construiască propriul sistem de informații, paralel cu cel al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).
O mutare de putere în interiorul Uniunii
Potrivit Financial Times și Reuters, Comisia a demarat procesul de înființare a unei unități de informații în cadrul Secretariatului General, formată din analiști și experți din statele membre. Deși planul este abia în fază de explorare, semnalul politic este limpede: von der Leyen vrea control direct asupra fluxului de informații strategice, fără filtrul SEAE condus de Kaja Kallas.
Până acum, singurul organism de acest tip la nivel european era INTCEN, centrul de analiză al SEAE, care nu culege informații, ci le interpretează pe baza datelor primite de la statele membre. O nouă unitate sub Comisie ar însemna dublarea acestei structuri și transformarea președintei CE într-un actor informativ independent, capabil să genereze propriile evaluări pentru Consiliu și Parlament.
Pentru prima dată, Comisia nu mai vrea doar să administreze politicile europene, ci și să interpreteze realitatea strategică a continentului, prin propria structură de analiză.
În termeni simpli, e un pas spre centralizarea puterii executive la Bruxelles. Altfel spus, este o mutare de putere: un pas către centralizarea informației și totodată, o reconfigurare a rolului Comisiei în arhitectura de securitate a UE.
Tensiuni cu statele membre și cu SEAE
Statele membre privesc cu suspiciune această mișcare. Franța, Germania și Polonia nu vor ca informațiile lor interne să fie partajate automat cu o structură controlată politic de Comisie. La rândul său, SEAE – care găzduiește centrul de analiză existent (INTCEN) – vede noua unitate drept o dublare inutilă, ce poate submina coerența europeană.
Pentru serviciile naționale, „partajarea inteligentă” de care vorbește Ursula von der Leyen înseamnă, de fapt, cedarea unei părți din suveranitatea în domeniul informațiilor. Țările care au încredere în Bruxelles (Belgia, țările nordice și statele baltice) vor colabora; altele vor evita să trimită informații sensibile, preferând canalele NATO sau bilaterale cu SUA.
Pe termen lung, asta riscă să fragmenteze chiar rețeaua de intelligence a Uniunii şi să ducă la o Europă cu două fluxuri de informații paralele: unul politic, la Comisie, și unul diplomatic, la SEAE. Un scenariu care slăbește, nu întărește, autonomia strategică.
Informația și narațiunea – perechea perfectă pentru control
Noua celulă de informații apare la doar câteva zile după anunțul „Centre for Democratic Resilience”, creat pentru a combate „dezinformarea rusă și chineză”.
Privite împreună, cele două proiecte dau forma unui ecosistem informativ integrat:
- o structură care culege și analizează informații,
- și alta care controlează narațiunile și canalele de comunicare publică în numele „rezilienței democratice”.
Într-o Uniune care nu are mecanisme de control parlamentar asupra intelligence-ului, combinația devine explozivă: Bruxellesul ar putea decide ce riscuri sunt reale și ce opinii devin „toxice”, transformând lupta cu dezinformarea într-un instrument de omogenizare politică.
Împreună, cele două instituţii pot crea un mecanism de control informațional cu o putere uriașă, neexistând niciun echivalent de control parlamentar real. Aparent, Bruxellesul vrea să se apere de propaganda externă; în fapt, își construiește infrastructura prin care decide ce este „adevăr european”.
Geopolitica din spatele manevrei
Proiectul vine într-un moment delicat: Washingtonul semnalează, prin administrația Trump, intenția de a reduce prezența militară în Europa, iar UE încearcă să dovedească că poate funcționa autonom.
Noua unitate de informații e un prim pas către o inteligență strategică europeană independentă de NATO – dar cu riscul de a tensiona relațiile cu Alianța.
Pentru Rusia și China, mesajul e clar: Europa își construiește propriul scut informativ.
Pentru SUA, în schimb, e un semn că Bruxellesul începe să joace pe cont propriu, chiar și în domenii până acum rezervate structurilor atlantice.
Dar consecințele interne pot fi toxice. Un „serviciu de informații” al Comisiei, fără mandat explicit din partea Consiliului și fără supraveghere democratică, ar putea deveni un instrument politic al executivului european, nu un garant al securității comune.
România: între beneficiar și spectator
România se află, ca de obicei, în afara cercului deciziilor majore, dar va suporta consecințele lor.
Serviciile românești, integrate în rețelele NATO și europene de cooperare, vor fi nevoite să aleagă între canalele tradiționale – partenerii americani și aliații din est – și noile structuri de raportare ale Comisiei Europene.
Cu alte cuvinte, Bucureștiul va trebui să decidă cui îi furnizează informație și cui răspunde, într-un moment în care Uniunea își redefinește arhitectura de securitate.
Mai mult, centralizarea intelligence-ului la Bruxelles va însemna, inevitabil, și un filtru suplimentar pentru fondurile, strategiile și politicile de apărare, ceea ce reduce influența capitalelor periferice. România riscă să devină doar un furnizor de date brute pentru un sistem care decide la centru ce merită știut și ce merită ascuns.
Probleme de mandat și de legitimitate
Tratatele UE nu oferă Comisiei competențe directe în domeniul intelligence-ului. Orice astfel de structură ar necesita consimțământul statelor membre și reguli clare de protecție a datelor sensibile. De aceea, juriștii europeni avertizează deja că o „unitate de informații” în subordinea Comisiei ar putea încălca principiul competențelor atribuite — acela care interzice Bruxellesului să-și creeze propriile servicii în domenii care țin de suveranitatea națională.
Și totuși, Ursula von der Leyen merge mai departe. Pentru că în fond, miza nu este doar securitatea: este controlul asupra informației, adică asupra realității politice europene.
Ursula Von der Leyen intră în era inteligenței politice
La puțin peste un an de la începerea noului său mandat, Ursula von der Leyen încearcă să-și consolideze controlul asupra tuturor fluxurilor strategice din interiorul Uniunii.
Oficial, în numele „rezilienței”. Neoficial, în numele puterii.
Noua unitate nu e (încă) un serviciu secret european, dar este prima cărămidă dintr-un posibil aparat de intelligence politic, centralizat la Bruxelles.
Și, așa cum istoria o arată, cine controlează informația nu doar guvernează — scrie realitatea.
Iar dacă va fi construit fără control democratic, acest „centru de analiză” poate deveni în timp ceea ce nimeni nu recunoaște oficial că se dorește: un Big Brother european, cu accent german și logo albastru — o structură de putere născută din obsesia controlului, nu din nevoia de transparență.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
