Uniunea Europeană vrea să construiască „zidul anti-drone” pe frontiera estică, dar a decis să lase Ungaria și Slovacia în afara primei runde de discuții. Nu pentru că ar fi inutile în proiect sau lipsite de frontiere sensibile, ci pentru că refuză să se alinieze necondiționat la linia Bruxellesului privind războiul din Ucraina. Securitatea colectivă se transformă, astfel, într-un instrument politic de pedeapsă și recompensă.
Summitul din 26 septembrie
Pe 26 septembrie, comisarul european pentru apărare Andrius Kubilius va conduce o videoconferință cu șapte state membre – Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Polonia, România și Bulgaria – plus Ucraina, pentru a stabili primele măsuri ale proiectului numit „Eastern Sentry”, popularizat ca „zidul anti-drone”. Obiectivul este clar: detectarea, bruiajul și neutralizarea dronelor care tot mai des încalcă spațiul aerian al UE, venind dinspre Rusia sau zonele de conflict.
Doar că Budapesta și Bratislava nu au fost invitate. Comisia Europeană spune vag că „formatul va fi extins ulterior”, dar decizia de a le lăsa pe dinafară în prima rundă vorbește de la sine: înainte de a coopera la apărare, trebuie să treacă testul de loialitate.
De ce au fost lăsate pe dinafară
Ungaria și Slovacia au păstrat, în ciuda presiunilor, o linie pragmatică față de Moscova. Ungaria continuă să importe petrol prin conducta Druzhba și gaze prin TurkStream, considerând securitatea energetică un interes național prioritar. Slovacia, sub guvernul lui Robert Fico, a reluat contractele directe cu Gazprom, tocmai pentru a stabiliza prețurile interne și pentru a evita dependența de schemele de plafonare impuse de Bruxelles.
Ambele guverne au criticat escaladarea implicării militare a UE în Ucraina și au cerut negocieri de pace, nu militarizare fără sfârșit. În logica actuală de la Bruxelles, aceste poziții nu mai sunt „opinii legitime”, ci motive de excludere.
Eastern Sentry: securitate sau test politic?
La nivel declarativ, „Eastern Sentry” este despre protecția tuturor europenilor. În realitate, selecția participanților arată că inițiativa a devenit un filtru ideologic: ești invitat la masă doar dacă ești în tabăra „corectă”. Aceasta nu e o strategie de apărare colectivă, ci un mecanism de conformare.
De aici paradoxul: în timp ce Bruxellesul vorbește despre unitate și despre „frontiera comună a Europei”, își permite să o fragmenteze pe criterii politice. Excluderea a două state membre transmite un mesaj periculos: securitatea nu mai e un drept colectiv, ci un privilegiu condiționat.
Strategia în patru: Trump, Putin, Orbán, Fico
Decizia UE vine într-un moment în care strategia globală se reconfigurează. După summitul Trump–Putin de la Anchorage, Washington și Moscova negociază direct parametrii unei înțelegeri, iar Europa e scoasă din cameră. În acest nou joc, Orbán și Fico joacă cartea suveranității: nu vor să fie spectatori plătitori la un război pe care nu l-au votat.
De aceea, Budapesta și Bratislava devin verigile care arată fisurile din proiectul european: refuză să cedeze complet decizia de securitate către Bruxelles. Iar excluderea lor de la masa discuțiilor confirmă că nu mai avem o Europă a consensului, ci una a presiunii politice.
Zidul anti-drone, zidul anti-încredere
Europa poate construi oricâte sisteme radar, rețele de senzori și platforme de apărare. Dar dacă le folosește ca să recompenseze doar guvernele obediente și să pedepsească disidența, va sfârși prin a ridica ziduri nu doar împotriva dronelor, ci și între statele membre.
Ungaria și Slovacia au transmis un mesaj clar: politica de apărare trebuie să reflecte interesul național, nu să fie impusă ca dogmă. Bruxellesul poate să ridice „Eastern Sentry”, dar dacă sacrifică încrederea, nu face decât să consolideze ideea că unitatea europeană este mai mult slogan decât realitate.
Acest editorial se bazează pe declarații publice, știri și analize recente din 2025. Opiniile exprimate aparţin autorului.
Știri Oneste promovează fapte verificate, fără influențe politice.
