SUA rup acordurile cu Europa privind combaterea dezinformării, un gest care semnalează că Donald Trump a înțeles sabotajul european față de planul său de pace și răspunde prin retragerea scutului informațional
Statele Unite au anunțat oficial că renunță la acordurile semnate cu mai multe state europene pentru combaterea propagandei și a dezinformării venite din Rusia, China și Iran. Memorandumurile fuseseră create în 2024, sub administrația Biden, prin Global Engagement Center (GEC), o structură dedicată contracarării narațiunilor ostile.
Acum, sub administrația Trump, GEC este istorie, urmașul său rebranduit (R/FIMI) a fost desființat de secretarul de stat Marco Rubio, iar ultimele legături cu partenerii internaționali au fost tăiate fără negocieri.
La prima vedere, pare o chestiune tehnică. În realitate, este o schimbare de paradigmă. America își retrage scutul informațional de deasupra Europei și transmite un mesaj limpede: nu mai e treaba noastră să purtăm războaiele voastre, nici cu arme, nici cu narațiuni.
De ce acum? Legătura directă cu planul de pace al lui Trump
Ceea ce transformă această decizie într-un moment geopolitic major nu este doar faptul că SUA își închid un program. Este contextul.
În august, la summitul de la Alaska, Donald Trump și Vladimir Putin au lăsat să transpară intenția clară de a negocia un acord direct privind Ucraina. Pentru Trump, pacea nu înseamnă o victorie militară a Kievului, ci un compromis recunoscut oficial, care să pună capăt războiului și să-i permită să apară ca „făcător de pace”.
Dar această strategie are un obstacol: Europa.
Axios a relatat că oficiali de la Casa Albă sunt convinși că unii lideri europeni mimează susținerea planului de pace, dar în culise îl îndeamnă pe Zelenski să reziste, să nu cedeze teritorii și să aștepte ca Rusia să obosească. Cu alte cuvinte, europenii apar ca susținători ai „unității transatlantice”, dar în realitate trag de timp și sabotează pacea.
În acest context, decizia SUA de a închide acordurile anti-dezinformare arată ca un răspuns direct: „Dacă nu vreți să jucați după planul nostru, atunci nu mai aveți sprijinul nostru nici pe frontul informațional. Vă descurcați singuri.”
Relația SUA–UE: de la alianță la suspiciune
Ce se conturează acum este o ruptură profundă.
- Sub Biden, SUA au investit în menținerea unui front comun: acorduri anti-dezinformare, sprijin financiar coordonat, un cadru diplomatic multilateral.
- Sub Trump, SUA dezmembrează toate aceste structuri și aleg să negocieze direct cu Rusia. Europa nu mai este partener strategic, ci mai degrabă o frână.
În loc de încredere, avem suspiciuni. În loc de coordonare, fiecare tabără își joacă propriile cărți.
Pe hârtie, încă există NATO. În realitate, pe frontul informațional și politic, alianța transatlantică e spartă.
Europa: fără scut, fără bani, fără strategie
Decizia SUA scoate la suprafață slăbiciunile Europei.
- Militar, UE mimează că atinge pragul de 2% din PIB pentru NATO. Raportările oficiale vorbesc de creșteri spectaculoase, dar în culise chiar NATO a recunoscut că multe state fac „creative accounting”. Pe teren, armatele europene rămân subdimensionate și dependente de logistica americană.
- Informațional, Bruxelles-ul a rămas cu DSA – un regulament care reglementează platformele online din interiorul UE, dar nu contracarează propaganda rusă, chineză sau iraniană. Practic, în timp ce Kremlinul pompează miliarde în rețele media și campanii digitale, Europa răspunde cu birocrație.
- Economic, pachetele pentru Ucraina sunt plătite prin datorii și austeritate. În loc să devină o strategie de consolidare, sprijinul pentru Kiev este perceput tot mai mult ca o povară pentru societăți care nu mai au oxigen financiar.
Franța – oglinda crizei continentale
Dacă vrei să vezi cât de vulnerabilă a ajuns Europa, privește spre Franța.
- Deficit bugetar de aproape 6% din PIB.
- Datorie publică de 114% din PIB.
- Costul dobânzilor poate depăși 100 de miliarde de euro pe an până la finalul deceniului.
- Politic, guvernul Bayrou s-a prăbușit după ce a încercat să treacă un pachet de austeritate de 44 de miliarde – reducerea zilelor libere, înghețarea unor alocații și tăieri în programe sociale.
Franța a ajuns aproape inguvernabilă, iar Macron schimbă premieri la trei luni. Cum poate un astfel de stat să mai fie lider european?
Dacă Parisul, a doua economie a UE, se clatină așa, ce șanse mai au statele mai fragile, precum România, Grecia sau Italia, să reziste unei crize simultane de securitate și propagandă?
Ucraina, prinsă între iluzii și negocieri directe
Ucraina e prinsă la mijloc între două agende incompatibile:
- Agenda Europei, care îi șoptește lui Zelenski să reziste, pentru că altfel liderii europeni nu pot justifica miliardele cheltuite.
- Agenda Americii, care vrea o pace rapidă, chiar dacă asta înseamnă compromis teritorial.
Rezultatul e un Kiev izolat, prins între iluziile europene și calculele reci ale Washingtonului. Iar odată cu retragerea SUA din lupta informațională, Ucraina rămâne expusă propagandei ruse fără scutul transatlantic care conta cel mai mult.
Cine câștigă? Rusia, China, Iran
În timp ce Occidentul se ceartă, rivalii nu pierd nicio secundă.
- Rusia își intensifică propaganda în Europa de Est și Balcani. Fără reacția coordonată a SUA, narațiunile Kremlinului circulă mai liber ca niciodată.
- China investește masiv în campanii de influență digitală, mai ales în Africa și Indo-Pacific. Absența SUA de pe frontul informațional îi oferă teren perfect.
- Iran își extinde rețelele de propagandă în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, profitând de lipsa unei contra-narațiuni occidentale coordonate.
Cu alte cuvinte, exact cei vizați de acordurile anti-dezinformare sunt cei care beneficiază acum de prăbușirea lor.
Concluzia onestă
Decizia SUA de a închide acordurile anti-dezinformare nu este o întâmplare birocratică. Este o mutare strategică: Trump răspunde la ceea ce percepe drept sabotaj european față de planul său de pace și își pregătește terenul pentru negocieri directe cu Putin.
Europa rămâne descoperită: fără bani, fără scut militar, fără instrumente informaționale și cu guverne prăbușite sub austeritate. Franța e doar exemplul cel mai vizibil al acestui colaps.
Ucraina rămâne prinsă între iluziile europene și calculele reci americane, în timp ce Rusia și China umplu vidul.
Adevărul onest: alianța transatlantică, așa cum am cunoscut-o, nu mai există. A rămas doar iluzia unei unități, plătită din buzunarele cetățenilor europeni și exploatată de rivali care nu mai au opoziție reală.
Iar în pofida acestei evidențe, Merz, Ursula și Macron continuă să ducă UE spre groapă, insistând pe aceeași rețetă falimentară. Cetățenii lor, îndobitociți de propaganda oficială, par o armată de kamikaze orbită de indoctrinare, care îi urmează în pas de defilare, cântând „Slava Ukraini” cu stomacul gol.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
