Volodimir Zelenski cere 65 miliarde Occidentului – 40 de miliarde pentru deficit bugetar, 25 pentru drone. Iar salariile soldaților – tot pe banii Occidentului.
Într-o declarație care ar fi trebuit să zguduie capitalele europene, Volodimir Zelenski a anunțat că Ucraina va avea nevoie, în 2026, de nu mai puțin de 65 de miliarde de dolari pentru a funcționa. Dintre aceștia, 40 de miliarde sunt destinați acoperirii deficitului bugetar, iar 25 de miliarde – pentru producția de drone militare.
Mai mult, din această sumă, aproximativ 6 miliarde de dolari sunt necesare urgent pentru a crește producția de drone interceptoare construite pe plan intern.
Dar poate cel mai important aspect este că Zelenski a cerut oficial sprijinul Occidentului pentru plata salariilor militarilor. Cu alte cuvinte, armata ucraineană este întreținută, de facto, din bani străini.
Stat-fantomă întreținut din exterior
În ciuda narațiunii occidentale despre „rezistența eroică” și „viitorul european” al Ucrainei, realitatea economică este mult mai crudă: statul ucrainean nu își mai poate susține funcțiile de bază. Nu poate plăti pensii, salarii, investiții sau chiar solda militarilor fără o perfuzie financiară constantă din partea partenerilor euroatlantici.
A cere 40 de miliarde pentru deficit înseamnă, de fapt, a recunoaște prăbușirea completă a sistemului fiscal și economic intern. Iar faptul că 25 de miliarde vor fi cheltuite pe drone dezvăluie o prioritate clară: războiul înaintea reconstrucției, industria militară înaintea educației sau a sănătății.
O armată privată, plătită din fonduri externe
Solicitarea lui Zelenski ca Occidentul să plătească salariile armatei ucrainene ridică o problemă gravă de suveranitate și dependență. Armata devine, practic, o structură de forță întreținută de actori externi, ceea ce ridică semne de întrebare privind deciziile militare, interesele strategice și controlul real asupra instituțiilor de forță din Ucraina.
Cum poate fi numit un stat „independent” atunci când plătește trupele cu bani trimiși de alții?
Zelenski cere 65 miliarde. România plăteşte?
În tot acest context, România, la rândul ei în criză bugetară, cu concedieri masive în sistemul public și cu o presiune fiscală tot mai mare asupra populației, contribuie deja semnificativ la susținerea Ucrainei. Atât direct, prin ajutoare și facilități logistice, cât și indirect – prin contribuțiile la bugetul UE, folosit de Bruxelles pentru a finanța guvernul Zelensky.
Ajungem, astfel, în situația absurdă în care un stat membru UE – aflat în plin val de austeritate – contribuie la plata salariilor din armata unui stat non-membru, implicat într-un conflict de durată nedeterminată.
2034: orizontul războiului fără sfârșit?
Recent, fostul comandant al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, a afirmat că războiul ar putea dura până în 2034, ceea ce transformă aceste cereri financiare într-un model de funcționare permanent, nu într-o urgență trecătoare.
În același timp, în teren, forțele ruse avansează în cel mai rapid ritm din ultimul an, potrivit grupului ucrainean DeepState, apropiat de Ministerul Apărării de la Kiev. Iar Frontelligence Insight, condus de un veteran ucrainean, avertizează că situația din jurul orașului strategic Pokrovsk este „critică”.
În acest context militar deteriorat, solicitările financiare ale lui Zelenski nu vin ca expresie a unei ofensive decisive, ci mai degrabă a unei disperări instituționale.
Dacă războiul continuă încă 10 ani, iar Ucraina depinde în fiecare an de zeci de miliarde de dolari, atunci ne aflăm în fața unei realități geopolitice în care Occidentul întreține un conflict infinit, pe banii contribuabililor proprii.
Concluzie: între realism și propagandă
Zelenski a spus adevărul: Ucraina nu poate supraviețui singură. Iar asta pune sub semnul întrebării întreaga construcție de imagine din jurul unui stat „democratic și suveran” care luptă „pentru valorile europene”. Realitatea este că vorbim despre un stat dependent 100% de finanțare externă, cu un guvern captiv într-un război de uzură care consumă resursele tuturor.
Este timpul ca România și celelalte state europene să decidă dacă mai pot – sau mai vor – să susțină financiar acest model.
✍️ Editorial realizat de redacția Știri Oneste, platformă independentă de analiză politică, economică și geopolitică.
