16 octombrie 2025 – Trump lovește Europa sub centură. După teatrul de la Bruxelles, președintele american mută scena la Washington și anunță negocieri SUA–Rusia la Budapesta. „Pacea prin forță” devine „forța prin control”, iar UE rămâne spectatorul unui nou episod din Art of the Deal.
Trump nu a mai lăsat loc de interpretări. După teatrul de la Bruxelles, unde Pete Hegseth a urlat amenințări cu „Departamentul de Război” pregătit să lovească „în moduri unice americane”, scena s-a mutat brusc la Washington.
Și nu oricum, ci cu un anunț care a zguduit agenda globală: o postare pe Truth Social, care a transformat zvonurile în realitate. „Am avut o convorbire foarte productivă cu președintele Putin. Cred că succesul din Orientul Mijlociu ne va ajuta să punem capăt războiului Rusia–Ucraina.”
E exact logica de ieri, dar spusă public, cu emfază pe „productiv” – cuvântul favorit al lui Trump când negociază din poziție de forță. Apelul a durat peste două ore, suficient cât să discute nu doar pacea, ci și viitoarele înţelegeri post-război, plus mulțumiri pudice: Putin ar fi apreciat rolul primei doamne, Melania, în returnarea copiilor ucraineni răpiți (cei care au împlinit 18 ani și pot alege acum soarta). Un gest umanitar, da, dar și un semnal: Trump joacă pe toate corzile, de la hard power la soft diplomacy, inspirat de „succesul” din Gaza, unde ceasefire-ul recent (13 octombrie, cu eliberări de ostatici) i-a adus aplauze ca broker de pace.
„Pacea prin forță” capătă acum o adresă clară – Budapesta. Nu e o alegere întâmplătoare. Viktor Orban, gazda perfectă, a anunţat deja: „Întâlnirea dintre președinții american și rus este o veste grozavă pentru iubitorii de pace. Suntem gata!”
Ungaria, cu poziția ei ambiguă în NATO (critică sancțiunile, dar găzduiește trupe americane), devine „insula păcii” – neutră, dar strategică, departe de presiunea Bruxelles-ului.
Acolo, săptămâna viitoare, echipa de consilieri americani, condusă de secretarul de stat Marco Rubio, va deschide „staff talks” cu reprezentanții Moscovei. O formulă diplomatică nouă, dar scrisă în același limbaj pe care Trump îl folosește de două luni: presiune, control, direcție.
Rubio, fostul hawkish pe Rusia, acum transformat în negociator, va testa apele – ce oferă Kremlinul pentru un armistițiu? Ce teritorii, ce garanții? Summit-ul Trump-Putin va urma, poate chiar înainte de Crăciun, cu Zelenski chemat la masă doar dacă joacă după reguli.
Nimic nu e întâmplător în acest scenariu. Hegseth a vorbit despre forță – amenințări cu Tomahawk-uri care ar putea lovi până la Moscova, cerute insistent de Kiev. Trump a arătat cine o controlează: azi, prin apel, a pus presiune pe Putin să accepte terenul de joc, amintindu-i de „ultimatumul” din Anchorage.
Îți amintești acel summit din 15 august? Red carpet L-shaped la Joint Base Elmendorf-Richardson, patru F-22 Raptors aliniate, Trump bătând din palme când a coborât Putin din avion. Putin a numit Alaska „teritoriu vecin”, a depus flori la mormintele soldaților sovietici din WWII, iar Trump a vorbit de „atmosferă constructivă”. Nu s-a semnat nimic – nici ceasefire, nici concesii teritoriale (Putin cerea tot Donbasul, Zelenski a refuzat categoric) – dar a fost primul semnal: relațiile SUA-Rusia se reînvie, economic, diplomatic. Acolo s-a născut momentum-ul: Trump a promis „pace rapidă”, Putin a câștigat legitimare internațională după ani de izolare. Iar acum, Budapesta e sequel-ul – nu un reset, ci o continuare, cu Orban ca regizor secundar.
Putin a acceptat terenul de joc, iar Zelenski a fost chemat să afle regulile. Mâine, 17 octombrie, președintele ucrainean intră în Biroul Oval după ce Trump a discutat deja cu Putin – a șasea întâlnire de la preluarea mandatului, dar prima cu atâta umbră rusă.
Nu mai vine ca aliat egal, ci ca parte dintr-un proces în care ordinea a fost inversată. Prima mișcare s-a făcut fără el: Washingtonul a început să trateze conflictul ca pe o negociere între mari puteri, nu ca pe o criză morală. Trump va discuta apelul cu Putin, va menționa „progresul mare” (cum zice el pe Truth Social), dar va cere propuneri concrete de armistițiu.
Mesajul pentru Kiev? Dublu: SUA nu vă abandonează (posibil Tomahawk-uri, finanțate din active ruse înghețate sau „Mega Deal”-ul cu UE), dar nici nu finanțează războiul la infinit. Zelenski, cu o delegație deja în Washington (inclusiv premierul Svyrydenko, vorbind de reziliența energetică după atacurile rusești recente), va presa pentru air defense și strike-uri deep în Rusia. Dar Trump, cu stilul lui din „Art of the Deal”, va inversa balanța: pacea vine prin compromis, nu prin escaladare unilaterală. Kremlinul deja avertizează: Tomahawk-urile ar fi „nou stadiu de escaladare”.
De aici începe adevărata „forță prin control”. Trump nu caută pacea prin slăbirea frontului ucrainean – deși criticii din Europa (Polonia, state baltice) văd asta ca pe un viraj pro-rus – ci prin disciplinarea întregii scene. El decide ritmul (apeluri private, urmate de anunţuri publice), locul (Budapesta, nu Kiev sau Moscova) și momentul – exact cum anticipa scenariul din Anchorage.
Hegseth a fost ecoul de avertizare, vocea dură care sperie. Trump e mâna care apasă pe volum, negociatorul care știe că Putin răspunde la presiune, nu la morală. Iar Zelenski, prins între aplauze acasă și oboseală internațională, află acum ce înseamnă o alianță condusă de cineva care negociază doar când e sigur că a câștigat partida. NATO? Deja murmură: Rutte cere aliaților să „crească firepower-ul” înainte de întâlnirea Trump-Zelenski, temându-se de un deal bilateral care să lase Europa cu facturi.
Nu e un viraj spre pace pură. E o demonstrație de autoritate, cu riscuri ascunse: dacă Putin testează din nou bluff-ul (cum a făcut după Anchorage, intensificând atacurile), Tomahawk-urile pot reapărea în peisaj, împingând spirala spre nuclear. Europa, prinsă între susținere și frică, privește cum SUA dictează agenda – lecție dură după ani de „stand with Ukraine”.
Iar dacă Anchorage a fost începutul spectacolului, cu flyover-uri și handshake-uri criptice, Budapesta e primul act în care vedem cine ține microfonul. Trump, evident. Orban zâmbește în fundal, Putin așteaptă invitația, Zelenski intră pe scenă mâine.
Spectatorii? Noi, lumea, întrebându-ne dacă aplauzele vor acoperi tunetele de la est.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
