În Ucraina, războiul nu se mai poartă doar în tranșee, ci în conducte, deschizând un nou front în ceea ce putem numi războiul gazului – ediţia 2025. Rusia a declanșat cea mai amplă serie de atacuri asupra infrastructurii energetice de la începutul invaziei, lovind sistemele de gaze care alimentează locuințele. Kievul ripostează cu atacuri asupra rafinăriilor rusești, iar Europa — prinsă între solidaritate și epuizare — achită costul iernii care începe să semene tot mai mult cu o armă geopolitică.
De la drone la conducte
În noaptea de joi spre vineri, sirenele aeriene au răsunat din nou în marile orașe ucrainene. Zeci de explozii au fost raportate la Harkiv, Poltava și în zonele industriale de lângă Kiev.
Ținta principală a fost infrastructura de gaz natural, dar efectul s-a extins: cel puţin unsprezece regiuni au rămas fără energie electrică, după ce loviturile au provocat avarii în rețelele care alimentează stațiile de compresie și sistemele de termoficare.
Loviturile au venit exact cu trei săptămâni înainte de începerea sezonului de încălzire — un moment ales cu precizie politică și militară.
Moscova pare să fi înțeles că o centrală distrusă se repară mai repede decât o conductă ruptă. Gazul e mai greu de stocat, mai dificil de transportat și esențial pentru supraviețuirea populației în iernile ucrainene. Într-un război al nervilor, frigul devine cea mai ieftină formă de presiune.
Ucraina între reparații și credite
Kievul estimează pierderi majore în rețeaua de producție a gazului, în special în estul țării. Pentru a evita colapsul energetic, autoritățile se pregătesc să importe masiv din rezervele europene.
Finanțarea acestor achiziții vine aproape integral din credite occidentale: sute de milioane de dolari deja aprobate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și de Banca Europeană de Investiții.
Cu alte cuvinte, Europa devine principalul furnizor de căldură pentru Ucraina, chiar dacă oficial nu livrează gaz direct, ci bani pentru a-l cumpăra.
Dar fiecare împrumut are un preț. Ucraina se afundă tot mai mult într-o spirală economică pe care nici ajutoarele externe nu o mai pot compensa complet. În spatele titlurilor despre „solidaritate” se ascunde un adevăr dur: o parte tot mai mare din bugetul ucrainean merge pe energie, nu pe reconstrucție.
Riposta Kievului: petrol contra gaz
În același timp, Ucraina a trecut la ofensivă în plan energetic. Dronele sale au lovit rafinării din regiunile Belgorod și Volgograd, inclusiv instalații Lukoil considerate vitale pentru alimentarea internă a Rusiei.
Zelenski justifică aceste lovituri ca fiind „răspunsuri legitime” la atacurile asupra infrastructurii ucrainene. În realitate, linia dintre țintă militară și civilă dispare tot mai mult.
Ambele state se acuză reciproc de terorism energetic, dar practică aceeași strategie: lovește unde doare populația, ca să slăbești moralul.
Diferența e doar de retorică. Rusia vorbește despre „operațiuni militare de precizie”, Ucraina despre „răspunsuri juste”. Dar pentru civilii care îngheață în apartamentele fără căldură, diferența nu mai există.
Europa – sponsorul involuntar al iernii
Pentru Uniunea Europeană, războiul energetic devine o povară tăcută.
Fondurile care pleacă spre Kiev pentru „securitate energetică” provin, în esență, din buzunarul contribuabililor europeni. Statele membre cumpără gaz scump, refac rezervele comune, și totodată oferă Ucrainei împrumuturi pentru propriile nevoi.
Într-o formulare simplă: Rusia bombardează, Ucraina reconstruiește, Europa plătește.
Dincolo de dimensiunea financiară, apare și dilema strategică: cât poate susține Europa un război care se transformă tot mai mult într-o luptă pentru supraviețuire cotidiană?
Până și experții de la Bruxelles admit, neoficial, că iarna aceasta va fi mai scumpă decât precedentele, nu din cauza pieței, ci din cauza frontului.
Războiul frigului
Atât Kremlinul, cât și Kievul au înțeles că frigul distruge nu doar infrastructuri, ci și răbdarea.
Iar când 11 regiuni rămân complet fără energie, înseamnă că războiul nu mai e doar despre teritorii, ci despre rezistența unei populații întregi.
Războiul de iarnă 2025–2026 va fi despre rezistență psihologică, despre capacitatea oamenilor de a trăi fără curent, fără apă caldă, fără gaz.
Pe termen lung, însă, strategia este una riscantă pentru ambele tabere. Rusia riscă să-și piardă influența morală și economică în regiune, în timp ce Ucraina își epuizează partenerii occidentali.
Iar Europa, prinsă între vinovăție istorică și oboseală economică, continuă să finanțeze o iarnă fără sfârșit.
Războiul gazului ediţia 2025, un nou front
În 2025, războiul gazului a devenit o realitate: conductele sunt tranșee, iar căldura – un câmp de luptă.
Nu mai e vorba doar despre energie, ci despre controlul psihologic al iernii.
Și dacă primele ierni au fost despre lumină, cea care vine va fi despre supraviețuire.
Europa va plăti, Rusia va lovi, iar Ucraina va rezista — dar cu ce preț, încă nu știe nimeni.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
