Pentru prima dată, un document prezentat la Adunarea Parlamentară a NATO vorbește deschis despre războiul cognitiv ca despre o nouă dimensiune a confruntării geopolitice. Nu mai e vorba despre tancuri, drone sau rachete, ci despre controlul percepției.
Raportul elaborat de European Union Institute for Security Studies (EUISS) descrie o strategie complexă prin care Uniunea Europeană și statele membre se pregătesc să apere nu doar granițele, ci și mintea cetățenilor – prin ceea ce numește „securitate cognitivă”.
Doar că, în spatele vocabularului tehnocratic, se ascunde o realitate mult mai tulbure: instituționalizarea controlului informațional, sub pretextul protejării gândirii critice.
Războiul invizibil al percepției
Raportul “Smoke and Mirrors: Building EU Resilience Against Manipulation Through Cognitive Security” marchează o schimbare de paradigmă.
„Mintea umană devine câmp de luptă”, afirmă autorii, iar manipularea nu mai e o chestiune de fake news, ci de modelare comportamentală.
Sunt menționate cazurile recente de încălcare a spațiului aerian al Poloniei, României și Estoniei, interpretate ca operațiuni psihologice menite să testeze reacțiile publice.
De aici pornește o concluzie strategică: războiul modern nu mai urmărește doar cucerirea unui teritoriu, ci formatarea percepției colective asupra realității.
Cum arată „apărarea cognitivă” în viziunea UE
Raportul propune o arhitectură în trei niveluri – strategic, operațional și tactic – care să integreze apărarea cognitivă în toate politicile publice.
- La nivel strategic, „securitatea cognitivă” devine pilon de apărare națională și europeană. Statele ar trebui să stabilească indicele de vulnerabilitate cognitivă al populației și să aplice „măsuri de consolidare” acolo unde percepțiile pot fi influențate ușor.
În practică, e o formă elegantă de profilare colectivă. - La nivel operațional, raportul cere ca fiecare instituție europeană să aplice „filtrul cognitiv” în toate deciziile.
De la comunicarea publică la politici economice, totul trebuie analizat prin prisma „impactului asupra percepției”.
Se creează astfel un aparat civil-militar în care psihologia, neuroștiințele și securitatea devin instrumente de guvernare a emoțiilor. - La nivel tactic, documentul propune echipe de răspuns cognitiv rapid – structuri specializate care să identifice campaniile de manipulare și să intervină prin „corecturi perceptuale”.
Pe scurt: cenzură algoritmică, contranarațiuni oficiale și educație direcționată.
Educația ca instrument de control
Raportul recomandă „educația pentru reziliență cognitivă”, un termen care ascunde ideea de reprogramare a reacțiilor sociale.
Se propune instruirea populației pentru a gândi „corect” – adică în parametrii stabiliți de autorități drept siguri, raționali și democratici.
În locul gândirii critice, apare gândirea calibrată.
În locul libertății de exprimare, siguranța cognitivă.
Cenzura cu față europeană
Aici se află paradoxul.
Occidentul condamnă Rusia pentru „războiul informațional”, dar aplică același mecanism, rafinat sub un limbaj moral.
Moscova vorbește despre „stabilitate informațională”, Beijing despre „armonie digitală”, Bruxelles despre „securitate cognitivă”.
În toate cazurile, adevărul devine administrabil, iar percepția publică — o resursă strategică.
Europa își construiește propriul Minister al Adevărului, doar că în varianta cu granturi, comitete etice și fact-check-eri acreditați.
Cenzura nu mai vine prin interdicție, ci prin „corecție”.
Nu mai e vizibilă, dar e omniprezentă.
România – laboratorul perfect
România apare în raport ca una dintre țările cel mai des vizate de operațiuni psihologice, dar și ca spațiu de test pentru noile instrumente de „securitate cognitivă”.
Presa dependentă de fonduri europene, instituții slabe și o societate polarizată oferă condițiile ideale pentru experimente de influență.
Aici intervin vocile publice care transmit narațiunea-cadru — politicieni, formatori, analiști.
Nu decid nimic, dar legitimează discursul despre „protejarea minții”, repetând formulele pregătite la Bruxelles: gândire critică, alfabetizare media, combaterea dezinformării.
E retorica perfectă a unei democrații tutelate.
O democrație filtrată
În noul model european, libertatea nu dispare brusc, ci e îngustată lent, în numele binelui comun.
Nu mai există „cenzură”, ci „siguranță cognitivă”.
Nu mai există propagandă, ci „reziliență informațională”.
Totul e ambalat etic, legal, civilizat.
Dar efectul e același: omul liber devine obiect de gestionat, iar mintea lui — un teren de reglementare.
Războiul cognitiv şi libertatea – cînd dreptul tău devine concesie
Europa se pregătește să apere democrația prin limitarea ei.
Sub lozinca „protejării gândirii”, se conturează o doctrină care transformă cetățeanul într-un subiect psihologic monitorizat.
Războiul cognitiv nu mai e teorie militară — e politică publică.
Adevărata întrebare nu e dacă Rusia manipulează Europa, ci dacă Europa nu a început deja să se manipuleze singură.
Când statul decide ce e „adevăr sigur”, libertatea încetează să mai fie un drept. Devine o concesie temporară.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
