Pachețelele lui Bolojan au ajuns pe masa Parlamentului după o lună de circ mediatic: cinci au fost împinse înainte prin asumarea răspunderii, iar al șaselea – cel care ar fi tăiat în carne vie la administrațiile locale – a fost amânat
Grindeanu a jucat rolul supăratului, Bolojan a ameninţat cu demisia, AUR cântă „balada moțiunii”, iar Ursula von der Leyen vizitează Constanța în cadrul unui turneu care pare mai degrabă o strângere de fonduri.
Românii? Primesc hrana mediatică a migranților în timp ce austeritatea loveşte doar în ei, nu și în privilegiile de partid.
Scena 1: Grindeanu, șeful PSD și „supăratul” de serviciu
Primul act l-a avut în prim-plan pe Sorin Grindeanu, președintele PSD. Liderul social-democrat a ieșit public cu un discurs de „supărat”, amenințând cu posibile rupturi în coaliție și chiar cu retragerea sprijinului pentru guvern. Tonul a fost calculat: ferm pentru public, dar fără intenție reală de a dinamita parteneriatul de guvernare. În culise, PSD a rămas disciplinat, iar „supărarea” lui Grindeanu a fost mai degrabă o mișcare tactică de presiune, nu un conflict autentic.
Scena 2: Bolojan și demisia de probă
Actul doi l-a pus în centrul atenției pe premierul Ilie Bolojan. Ieri, mesajul său a fost șocant: amenințarea cu demisia. Un gest menit să arate fermitate și principii. Doar că, după câteva ore, tonul s-a schimbat. Azi avem convocată ședința de plen la ora 19, iar coaliția e la aceeași masă. „Demisia” a fost doar un instrument de negociere, nu o intenție reală.
Scena 3: AUR și balada moțiunilor
În paralel, AUR și-a scris propriul rol: „balada moțiunii de cenzură în patru strofe”. Partidul lui George Simion a anunțat că va depune patru moțiuni de cenzură într-o sesiune parlamentară, deși șansele sunt zero. Matematica e clară: guvernul are majoritatea. Dar AUR urmărește altceva: titluri de presă, material pentru rețele sociale și retorica victimizării. E spectacol pur, nu strategie politică.
Scena 4: Ursula și Nicușor, poza de la Constanța
Pe fundal, Ursula von der Leyen vine la Constanța să-l sprijine pe președintele Nicușor Dan, să dea un „pupic diplomatic” și să transmită mesajul ferm: România trebuie să rămână angajată în sprijinul Ucrainei. În spatele pozelor oficiale, discuția e despre bani – ce mai poate scoate România din propriul buget, deja sufocat de taxe și austeritate. Ursula joacă rolul prietenului apropiat, dar cu mâna în buzunarul gazdei.
Scena 5: Hrana mediatică pentru români
Pentru public, piesa se joacă altfel: tema migranților. August 2025 a adus un atac rasist asupra unui curier bengalez, mitinguri anunţate anti-migranți la București și o campanie care a prezentat Strategia de Incluziune a Migranților drept o „invazie”. În realitate, praf mediatic pentru români.
INS a arătat clar: România are migrație net pozitivă, cu peste 288.000 de imigranți în 2024, majoritatea muncitori. Dar mass-media livrează altceva: valuri de refugiați, pericole și „invazii”. Este hrana mediatică prin care frica devine subiect unic, iar restul problemelor – taxe, datorii, austeritate – trec în plan secund și chiar legislativ, sub acoperirea zgomotului.
Scena 6: Pachețelele lui Bolojan – austeritate pentru români, menţinere de privilegii
Când cortina cade peste spectacol, vine adevărata notă de plată. Guvernul Bolojan a împărțit „Pachetul 2” de austeritate în șase bucăți legislative. Cinci au fost asumate în Parlament, fără dezbatere reală. Și, deloc întâmplător, exact pachetul care viza administrațiile locale – adică tăierea sinecurilor și a posturilor de partid – a fost amânat.
Astfel, măsurile care lovesc direct cetățeanul simplu au intrat imediat în vigoare: taxe mai mari pe proprietăți, biruri pe mașini, impozite suplimentare pe câștiguri, chiar și un timbru fix de 25 de lei pentru fiecare colet extracomunitar. Dar reforma care ar fi mușcat din privilegiile clientelei politice a fost scoasă din joc.
Rezultatul e clar: românul plătește austeritatea acum, partidul își protejează privilegiile și negociază liniștit în culise. De aici și teatrul „supărărilor” lui Grindeanu și al demisiilor de probă – nu pentru a apăra cetățeanul, ci pentru a-și salva propria rețea.
Concluzia: Happy nation… dar cu nota de plată
Tabloul e complet: Grindeanu joacă „supăratul”, pacheţelele lui Bolojan ajung în Parlament cât îşi mai exersează demisia, AUR cântă la mandolină, Ursula pozează la Constanța, românii rumegă migranții, iar austeritatea lovește doar în cei fără putere.
„Happy nation” doar în poze. În realitate, națiunea plătește.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
