Ucraina a șantajat un stat aliat, iar dovezile nu vin din declarații politice, ci dintr-un dosar penal militar deschis în Canada. Acte oficiale arată cum agenți ucraineni au folosit secrete militare occidentale pentru a face presiuni asupra unui partener strategic, într-un caz care spulberă mitul cooperării „fără umbre” dintre aliați.
Pentru prima dată de la începutul războiului, un stat occidental confirmă, prin acte judiciare, ceea ce până acum era tratat ca un subiect tabu: Ucraina a exercitat presiuni directe asupra unui aliat folosind secrete militare occidentale. Nu este o acuzație politică, nu este o interpretare jurnalistică și nu este o „narațiune ostilă”. Este concluzia care rezultă din documente oficiale depuse în fața unui judecător militar canadian.
Cazul îl are în centru pe Matthew Robar, adjudant-maistru într-o unitate de informații a Forțelor Armate Canadiene, arestat pentru ingerință străină și divulgare de informații clasificate. Ancheta comună a poliției militare și a Jandarmeriei Regale a Canadei arată limpede că informațiile furnizate de militar au ajuns la agenți afiliați serviciilor de informații ucrainene, care le-au folosit ulterior pentru a șantaja statul canadian.
Formularea din actele judiciare este fără echivoc. Agenții ucraineni au informat autoritățile canadiene că dețin informații sensibile și au încercat să le exploateze pentru a obține avantaje în favoarea propriului serviciu de informații, inclusiv prin amenințări explicite cu divulgarea de secrete în presă. Canada nu a cedat, dar presiunea a existat, iar prejudiciul strategic este recunoscut oficial.
Aceasta nu mai este cooperare între aliați. Este operațiune de intelligence ostilă desfășurată împotriva unui stat prieten.
Robar nu era un funcționar oarecare. Din poziția sa, a transmis un raport canadian clasificat privind disfuncționalități interne ale serviciilor de informații ucrainene, planuri de mișcare ale unui aliat al Canadei și identitatea unui militar canadian implicat în colectarea secretă de informații, identitate care trebuia să rămână strict confidențială. Comunicarea s-a făcut prin aplicații criptate, în afara oricărui cadru instituțional aprobat.
După primirea acestor informații, agenții ucraineni nu s-au limitat la a le consuma pasiv. Le-au folosit ca instrument de presiune politică, încercând să forțeze Canada să susțină interesele serviciului lor de informații. Este exact definiția șantajului în relațiile internaționale, indiferent cât de incomod este acest cuvânt pentru cei care încă preferă o Ucraină idealizată, imună la orice critică.
Ancheta mai arată că relația dintre militarul canadian și interlocutorii ucraineni a depășit cu mult orice noțiune de contact accidental. Robar a încercat încă din 2023 să obțină aprobarea unui proiect comun „neconvențional”, care implica tehnici sensibile. Proiectul a fost refuzat de ierarhia militară canadiană. În loc să se oprească, contactele au continuat, iar documentele indică faptul că militarul a discutat chiar posibilitatea de a lucra pentru un serviciu de informații străin după ieșirea din armată.
Într-un detaliu care agravează cazul, Robar și-a folosit soția, diplomat canadian aflată în post în Serbia, ca acoperire pentru întâlniri cu reprezentanții entității străine. Potrivit anchetatorilor, implicarea acesteia a fost ulterior minimalizată deliberat, pentru a reduce impactul descoperirii relației și pentru a-l proteja pe militar.
Suspendat în octombrie 2024, Robar a continuat comunicarea cu agenții ucraineni. Perchezițiile au scos la iveală documente confidențiale păstrate ilegal și arme depozitate necorespunzător. După o primă arestare și eliberare condiționată, descoperirea conversațiilor criptate a dus la o a doua arestare, pe 10 decembrie.
Toate acestea se petrec într-un context care face cazul cu atât mai toxic. Canada tocmai a anunțat un nou pachet de sprijin militar pentru Ucraina, în valoare de 50 de milioane de dolari, și a semnat recent un acord extins de partajare a informațiilor de securitate. Cu alte cuvinte, în timp ce Ottawa transfera bani, tehnologie și informații, o parte a aparatului de informații ucrainean folosea secrete occidentale pentru a exercita presiune asupra unui aliat.
Este momentul în care mitul trebuie abandonat. Ucraina nu este doar o victimă pasivă a agresiunii ruse, ci și un actor de intelligence care joacă dur, oportunist și fără scrupule, inclusiv cu statele care o susțin. Faptul că aceste lucruri ies la iveală din dosare penale, și nu din comunicate oficiale, spune totul despre cât de mult a fost tolerat până acum acest comportament.
Dosarul se află acum pe masa procurorului-șef al justiției militare canadiene, care va decide formularea acuzațiilor și eventuala trimitere a cauzei în fața unei curți marțiale. Procesul va dura. Dar concluzia politică este deja aici.
Un aliat a fost șantajat. Iar autorul nu este un „inamic al democrației”, ci un partener strategic al Occidentului.
Asta nu mai poate fi ascuns sub preș. Și nici relativizat cu formule diplomatice obosite.
Ucraina a şantajat un stat aliat… sau mai multe?!
Și atunci apare întrebarea pe care nimeni nu vrea să o rostească cu voce tare. Dacă serviciile de informații ucrainene au fost dispuse să șantajeze un aliat nord-american folosind secrete militare, ce stă la baza insistențelor tot mai agresive ale unor state din Uniunea Europeană de a forța continuarea ajutorului „cu orice preț”?
Este vorba doar de solidaritate și principii sau există și alte pârghii, mai puțin vizibile, construite pe informații sensibile, compromisuri și tăceri convenabile? Atunci când presiunea devine unanimă, iar întrebările sunt tratate ca trădare, problema nu mai este Rusia. Problema este ce știe fiecare despre ceilalți.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
Un răspuns