Criza de la Barajul Paltinu: avertismente ignorate, 100.000 de oameni fără apă și o centrală oprită

Autoritățile cunoșteau încă din vară gravitatea situației de la Barajul Paltinu (jud. Prahova) – lucrările de deblocare a golirii de fund GF2 erau tratate oficial drept intervenții „în regim de urgență”. Cu toate acestea, multiplele avertismente tehnice emise nu au fost urmate de acțiuni preventive adecvate. Mai jos este reconstituită cronologia acestei crize, începând cu primul semnal tras la 17 iunie 2025:

1. 17 iunie 2025: Personalul de la baraj constată că golirea de fund secundară (GF2) este blocată de aluviuni și nu mai poate fi utilizată. Cu barajul aflat la un nivel neobișnuit de scăzut, evenimentul marchează intrarea într-o stare de atenție pentru alimentarea cu apă. Practic, capacitatea barajului de a evacua apă în siguranță scade drastic – un prim semnal de alarmă ignorat de factorii de decizie.
2. 18–20 septembrie 2025: Abia peste trei luni, Administrația Apelor contractează o inspecție subacvatică specializată. Firma Nemo Pro Diving S.R.L. (Constanța) este adusă cu un sistem ROV pentru a examina situația sub apă. Rezultatul este șocant: priza de admisie GF2 este colmatată 100%. Barajul are două goliri de fund, însă GF1 fusese dezafectată anterior, iar acum și GF2 era complet acoperită de sedimente, cu batardourile și grătarele înțepenite sub un strat gros de depuneri. Practic, Barajul Paltinu nu mai avea nicio golire de fund funcțională, singura posibilitate de a livra apă fiind prin micro-hidrocentrala barajului.
3. 22 octombrie 2025: O comisie mixtă alcătuită din reprezentanți ai Ministerului Mediului, A.N. “Apele Române”, Administrației Bazinale Buzău-Ialomița, S.G.A. Prahova, companiei Hidroelectrica și ai operatorului de apă Exploatare Sistem Zonal (E.S.Z.) Prahova S.A. se deplasează la Barajul Paltinu pentru evaluare la fața locului. Concluziile experților sunt îngrijorătoare: dacă nu se intervine rapid dar în mod controlat, sedimentele depuse riscă să obstrueze complet galeria de acces a golirii și chiar să blocheze priza energetică (debitul către hidrocentrală). Reprezentanții Hidroelectrica avertizează clar că în absența decolmatării GF2, noi depuneri aluvionare vor bloca și priza de alimentare a turbinelor, ceea ce ar duce la întreruperea totală a debitului de apă tranzitat prin C.H.E. Paltinu. În contextul secetei prelungite (2018-2025) și al nivelului foarte scăzut al lacului, aceasta ar echivala cu sistarea completă a alimentării cu apă potabilă pentru populația și agenții economici deserviți – neexistând surse alternative semnificative în regiune.
4. sfârșitul lunii octombrie 2025: Pe baza acestor concluzii, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) Prahova este sesizat și pregătește un plan de acțiune. Nota de fundamentare a CJSU subliniază necesitatea unei intervenții imediate pentru a preveni colmatarea totală a barajului și pentru a menține funcțiile sale principale (alimentare cu apă, atenuarea inundațiilor, producere de energie). Planul prevede lucrări de decolmatare controlată: scăderea nivelului lacului, scoaterea manuală a batardourilor blocate, curățarea depunerilor cu scafandri și abia ulterior repunerea golirii în funcțiune. Foarte important, se anticipează că în timpul acestor lucrări turbiditatea apei evacuate va crește masiv, afectând calitatea apei brute; operatorul E.S.Z. Prahova (care gestionează Stația de Apă Voila) ia la cunoștință oficial despre acest risc și despre necesitatea unor măsuri de protecție.
5. Noiembrie 2025 – “soluția” ministrului: În loc să urmeze planul precaut propus de specialiști, Ministerul Mediului – sub conducerea ministrului Diana Buzoianu (USR) – dispune o intervenție forțată și imediată, ignorând mai multe precondiții tehnice. Practic, se trece direct la încercarea de deblocare a golirii GF2 fără scăderea suficientă a nivelului apei și fără înlăturarea manuală a batardourilor. Această decizie contrară recomandărilor echipei tehnice va declanșa criza în toată amploarea ei. (Conform participanților, ministrul Buzoianu a mers până la a cere pomparea apei netratate direct în rețeaua de distribuție către populație, drept “soluție” de urgență – o propunere foarte periculoasă, pe care Direcția de Sănătate Publică a refuzat-o categoric.)
6. Final noiembrie 2025: dezastrul devine realitate. Lucrările executate haotic provoacă exact efectele anticipate în cele mai sumbre avertismente: un val de apă extrem de mâloasă este evacuat din baraj. Turbiditatea apei brute depășește 7000 de unități (NTU), o valoare colosală ce depășește cu ordine de magnitudine limitele ce pot fi tratate în mod normal. Filtrele Stației de Tratare a Apei Voila (principalul nod de alimentare din zonă) se colmatează rapid, forțând oprirea totală a stației. Peste 100.000 de oameni din zeci de localități ale județelor Prahova și Dâmbovița rămân fără apă potabilă la robinete. În lipsa apei, autoritățile locale sunt nevoite să închidă școli, grădinițe, ba chiar și spitale. Dezastrul lovește și industria: Centrala Electrică Brazi a OMV Petrom – care asigură aproximativ 10% din producția de energie electrică a țării – își oprește turbinele, neputând funcționa fără apa de proces provenită din aceeași sursă contaminată. Toate aceste consecințe grave au la bază decizia pripită de forțare a decolmatării, luată în contradicție cu recomandările tehnice și în cunoștință de cauză (responsabilii E.S.Z. și autoritățile fuseseră avertizați în prealabil despre riscul major de turbiditate).

Pe 26 noiembrie 2025, ministrul Mediului Diana Buzoianu apare la Digi24 și declară că „nu există niciun fel de pericol pentru comunități” și că „accesul la apă potabilă este asigurat”. Declarația, rostită cu o nonșalanță greu de înțeles, contrastează brutal cu realitatea de pe teren: peste 100.000 de oameni erau deja în pragul ruperii totale de sursa de apă, iar sistemul energetic național urma să fie afectat. Raportul tehnic privind colmatarea era deja transmis ministerului, iar avertismentele fuseseră multiple și concrete. Această atitudine politică de liniștire a opiniei publice, în ciuda dezastrului iminent, nu doar că trădează lipsa de asumare, dar poate ridica semne de întrebare cu privire la buna-credință a decidenților.

Cine conduce și cum s-a ajuns aici?

Criza de la Paltinu nu este un simplu accident natural, ci rezultatul unor decizii administrative și politice defectuoase. În fruntea operatorului de apă Prahova (S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A., care gestionează stația Voila și distribuția apei) se află persoane numite pe criterii politice din arcul PNL–USR:

• Cristian Chițescu – Directorul general al E.S.Z. Prahova, considerat “omul lui Gheorghe Falcă” (PNL) și numit pe filieră de partid.
• Ionuț Sorin Banciu – Președintele Consiliului de Administrație al E.S.Z. Prahova, fost secretar de stat la Mediu, membru marcant al PNL.
• Răzvan Radu – Director tehnic al E.S.Z. Prahova, provenit din USR București și impus în conducerea operativă fără experiență relevantă locală.
• Marius-Cristinel Cheșca – Șeful Stației de Apă Voila (Prahova), totodată președintele organizației USR Băicoi; responsabil direct de operarea stației care a cedat.
• Ervin Molnar – Membru al Consiliului de Administrație la E.S.Z. Prahova (numit la propunerea Ministerului Mediului); fost director A.N. “Apele Române” și implicat anterior într-un scandal al angajărilor ilegale din această instituție.

Această combinație de influențe politice la vârful sistemului de gospodărire a apei a dus la decizii incoerente și întârziate. Faptul că avertismente tehnice explicite au fost ignorate sugerează incompetență managerială crasă. Decizia de a forța decolmatarea fără pregătiri adecvate, venită pe filieră politică de sus, indică și un posibil abuz de autoritate – interesul public (siguranța apei și a infrastructurii) a fost subordonat unor calcule administrative și de imagine.

De altfel, situația de la Paltinu reflectă un pattern de abuz și indolență sistemică. Nu este un caz singular: chiar Ministerul Mediului, sub conducerea Dianei Buzoianu, a blocat și alte proiecte vitale de infrastructură hidrologică. De exemplu, barajele aproape finalizate de la Siriu și Surduc stau nefuncționale din cauza refuzului ministerului de a emite avizele de mediu finale – o decizie birocratică ce menține nefolosite investiții strategice și vulnerabilizează și mai mult sistemul energetic și de apă al țării. Astfel de blocaje întăresc portretul unei conduceri incapabile să gestioneze rațional resursele de apă și infrastructura critică.

Barajul Paltinu – implicații asupra siguranței naționale

Consecințele acestei crize depășesc cu mult granițele unui simplu incident local. A lăsa peste o sută de mii de cetățeni fără apă potabilă echivalează cu o catastrofă de sănătate publică. Mai grav, oprirea forțată a Centralei Electrice Brazi – care produce aproximativ o zecime din electricitatea României – a pus în pericol securitatea energetică națională într-o perioadă critică. Barajul Paltinu, proiectat atât pentru alimentare cu apă cât și pentru protecția împotriva inundațiilor și producere de energie, a ajuns dintr-un activ strategic într-un punct nevralgic de vulnerabilitate. O asemenea situație, în care managementul defectuos al apei compromite simultan alimentarea populației și funcționarea sistemului energetic, reprezintă un risc major la adresa siguranței naționale.

Cu toate acestea, reacția autorităților competente a fost practic inexistentă. Parchetul General nu s-a autosesizat în urma dezastrului provocat, deși există indicii clare de neglijență în serviciu sau chiar abuz din partea celor responsabili. Nicio anchetă penală amplă nu a fost demarată pentru a stabili vinovățiile în lanțul decizional care a condus la această criză. Pe plan politic și administrativ, nimeni nu a fost demis ori tras la răspundere până în prezent: nici ministrul care a ordonat intervenția hazardată, nici conducerea E.S.Z. Prahova care nu a luat măsuri la timp.

Se ridică astfel, inevitabil, întrebarea finală: cum este posibil ca într-un stat democratic și european, după o asemenea criză – care a afectat direct populația, mediul economic și sistemul energetic național – nimeni să nu răspundă pentru cele întâmplate?. Lipsa de responsabilitate și de acțiune din partea instituțiilor abilitate constituie, în sine, o amenințare la adresa încrederii publice și a siguranței naționale. Comunitățile afectate și opinia publică așteaptă răspunsuri și măsuri concrete, însă deocamdată domnește impunitatea – un deznodământ alarmant, care nu trebuie tolerat.

Sursa foto: Apele Române

Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație