Planul Trump în 28 de puncte, scris în birourile Washingtonului și discutat discret cu oamenii Kremlinului, propune cedări teritoriale, limitări militare severe, renunțarea provizorie la NATO și eliminarea unei forțe internaționale de descurajare. Ucraina este presată, Europa află din presă.
După summitul Trump–Putin de la Anchorage — moment în care s-au stabilit liniile mari ale viitoarei arhitecturi diplomatice — Washingtonul a trecut la următoarea etapă. Tentativa Casei Albe de a obține o întâlnire trilaterală cu Zelenski și de a-i implica real pe liderii europeni a fost blocată, iar administrația a renunțat la ideea unui acord negociat „la lumină”.
În locul acestui demers public, un nucleu restrâns din jurul președintelui — Marco Rubio, Steve Witkoff și Jared Kushner — a început să lucreze, în dialog direct cu emisarul lui Putin, Kirill Dmitriev, la un document în 28 de puncte care cere Ucrainei concesii majore, oferă garanții vagi și marginalizează complet Europa.
De la summitul de la Anchorage la „planul în 28 de puncte”: schimbarea strategiei
În ultimele luni, administrația Trump a mizat pe ideea unei mari soluții negociate cu toate părțile la aceeași masă. Dar blocajele au venit din două direcții: Zelenski, care a respins insistent orice discuție despre cedări teritoriale, și liderii europeni, care au refuzat să valideze arhitectura dorită de Washington.
Pe acest fundal, Casa Albă a trecut la o altă paradigmă: nu summituri, ci redactarea internă a unui plan complet și prezentarea lui direct în capitalele implicate.
NBC descrie clar această schimbare: după Anchorage, în spatele ușilor închise, Steve Witkoff (emisar special), vicepreședintele, secretarul de stat Marco Rubio și Jared Kushner au lucrat la o schemă de pace după modelul folosit în dosarul Gaza — un document amplu, cu garanții reciproce, în care Washingtonul stabilește cadrul, iar ceilalți sunt consultați doar pentru ajustări.
Nu mai vorbim de o simplă ipoteză de presă, ci de un plan detaliat, aprobat de Trump în ultimele zile, prezentat Kievului și discutat cu Moscova pe canale paralele.
Cine scrie „pacea”: Rubio, Witkoff, Kushner și omul lui Putin
Wall Street Journal confirmă că arhitecții planului sunt:
- Marco Rubio, secretarul de stat
- Steve Witkoff, emisarul special al președintelui
- Jared Kushner, ginerele lui Trump, revenit în rolul de negociator în culise
Pe partea rusă, numele-cheie este Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran rus și confident al lui Putin, același personaj implicat, potrivit presei occidentale, în întâlnirile discrete din Miami și în contactele cu Washingtonul după declanșarea noilor sancțiuni împotriva Rosneft și Lukoil.
Cu alte cuvinte, „pacea” nu este desenată nici la ONU, nici la OSCE, nici în vreun format multilateral european. Este scrisă într-un cerc foarte restrâns, între câțiva oameni din jurul lui Trump și omul de încredere al lui Putin.
Ce i se cere Ucrainei: teritoriu cedat, NATO în stand-by, fără forță de descurajare
Din scurgerile de informații și articolele coordonate din presa americană se conturează deja un nucleu dur al planului.
Planul în 28 de puncte prevede ca Ucraina:
- să cedeze întregul Donbas – nu doar zonele deja ocupate de Rusia, ci și teritoriile pe care Kievul încă le controlează;
- să renunțe, pentru o perioadă de ani, la obiectivul aderării la NATO, acceptând o „neutralitate forțată”;
- să renunțe la ideea unei forțe internaționale de menținere a păcii sau de „reasigurare”, desfășurată pe teritoriul său după un eventual acord;
- să accepte limitări severe asupra tipurilor de armament, în special sisteme cu rază lungă care pot lovi pe teritoriul Rusiei.
Este exact inversul poziției pe care Kievul și aliații europeni au încercat să o consolideze în ultimii ani: nu mai vorbim de „niciun centimetru cedat”, ci de recunoașterea, prin acord, a pierderii Donbasului și a blocării perspectivei euro-atlantice pe termen mediu.
Pentru Ucraina, asta înseamnă trei lucruri simultan:
- pierdere teritorială,
- slăbirea capacității militare,
- anularea celui mai important instrument de descurajare post-conflict – prezența unei forțe internaționale sau a unei umbrele NATO clare.
Ce i se promite Rusiei: reluarea relațiilor economice și „garanții de securitate”
Pe partea rusă, planul mizează pe două butoane sensibile:
- oboseala economică a Moscovei și nevoia de a-și reface canalele comerciale cu Occidentul;
- obsesia Kremlinului pentru „garanții de securitate” și „oprirea expansiunii NATO”.
Oficiali citați de Wall Street Journal spun că Washingtonul contează pe dorința Rusiei de relansare a relațiilor economice cu Vestul și pe nevoia Ucrainei de fonduri masive de reconstrucție ca instrumente de presiune pentru semnarea acordului.
În paralel, surse ale NBC vorbesc despre un plan care conține garanții de securitate atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia – recunoscând deschis teza Kremlinului potrivit căreia Moscova ar fi „partea agresată” de extinderea NATO și de perspectiva aderării Ucrainei.
Pe scurt, Rusia ar urma:
- să primească confirmarea faptului împlinit în Donbas (și, în planuri paralele, în Crimeea),
- să obțină promisiunea că Ucraina nu intră în NATO în viitorul previzibil,
- și să vadă îngropată ideea unei forțe occidentale de descurajare pe teritoriul ucrainean.
În schimb, Moscova ar „promite” – inclusiv prin legislație internă – să nu mai atace nici Ucraina, nici alte state europene. O promisiune pe hârtie din partea unui stat care a încălcat deja memorandumul de la Budapesta și toate garanțiile precedente.
Ucraina și Europa: presiune pe Kiev, surpriză la Bruxelles
Planul este prezentat de Washington ca o listă de „idei realiste”, nu ca un ultimatum impus. Dar chiar și în această formulă, el plasează toată presiunea pe Kiev.
Argumentul susținătorilor din administrația Trump este cinic și simplu:
- Rusia avansează încet, dar constant,
- Ucraina este slăbită de un scandal de corupție care atinge anturajul președintelui,
- deci acesta ar fi „momentul favorabil” pentru a forța o înțelegere.
Problema este că tocmai acest context reduce și mai mult spațiul de manevră al lui Zelenski. Un acord în care Ucraina cedează teritorii, renunță la NATO și la o forță de descurajare riscă să-i pulverizeze legitimitatea internă. De aceea, sursele occidentale citate de WSJ spun clar: rezistența din Kiev va fi puternică.
În Europa, reacția este una de uluială. Miniștri și oficiali din capitale-cheie recunosc că nu au fost informați în detaliu despre plan și că multe elemente par copiate direct de pe lista de dorințe a Kremlinului. Berlinul admite că nu a fost brieflat, iar un oficial european sintetizează situația: se conturează un cadru cu „multe elemente considerate până acum inacceptabile”.
Cu alte cuvinte, Europa nu doar că află ultima, dar află și că pozițiile pe care le-a numit „linie roșie” sunt negociate peste capul ei, în birourile Washingtonului și în întâlnirile confidențiale cu emisarii lui Putin.
Strategia se schimbă: de la „Trump, Putin și Zelenski în aceeași cameră” la aranjamente pe la spate
Un detaliu foarte important adus de NBC este schimbarea de strategie. Planul inițial al Casei Albe era să obțină imaginea unei mari reuniuni – Trump, Putin și Zelenski în aceeași sală, cu președintele american jucând rolul de mediator-șef.
După Anchorage, iar apoi după anularea celui de-al doilea summit, această opțiune a dispărut treptat — „a ieșit pe fereastră”, cum spune reporterul NBC.
În locul ei a apărut:
- un plan în 28 de puncte,
- scris în mare parte de echipa lui Trump,
- ajustat în discuții cu Dmitriev,
- prezentat Ucrainei mai degrabă ca un „cadru de lucru” decât ca o negociere pornită de la pozițiile ei.
Nu mai vorbim, deci, de un proces în care toate părțile vin cu propunerile lor și se așază la masă. Vorbim de un document redactat la Washington și discutat apoi cu Moscova și Kievul – cu Europa rămasă în rolul de spectator, eventual chemată să plătească nota de plată a reconstrucției.
Ce înseamnă acest plan în termeni reali
Dincolo de ambalajul oficial („plan pentru pace, oprirea uciderilor, garanții pentru ambele părți”), conținutul propus arată așa:
- Rusia păstrează câștigurile teritoriale esențiale și primește recunoaștere formală sau informală pentru ele.
- Ucraina pierde zone cheie și instrumente strategice de descurajare, rămânând cu o armată redusă și cu un viitor euro-atlantic înghețat.
- Europa este scoasă din arhitectura deciziei, dar este așteptată să contribuie la reconstrucție și să gestioneze consecințele de securitate.
- SUA își reduc expunerea militară și financiară, încercând să securizeze în schimb un acord care să limiteze, măcar pe hârtie, apetitul militar al Kremlinului.
Nu este încă un acord, ci un cadru de forțare: un plan desenat astfel încât fiecare să aibă ceva de revendicat, dar cu costuri disproporționate pentru Kiev și cu un beneficiu strategic consistent pentru Moscova.
Planul Trump – final deschis, dar direcție clară
Planul în 28 de puncte nu a fost acceptat de Ucraina, nu a fost asumat public de Rusia și nu a fost validat de europeni. Din acest punct de vedere, jocul este încă deschis. Iar tocmai această incertitudine explică vizita de ieri la Kiev a lui Dan Driscoll și a şefului statului major al armatei americane, generalul Randy George — cea mai înaltă delegație militară sosită de la începutul mandatului Trump. Nu au venit pentru pachete de armament, ci pentru a discuta „planuri de pe front” și, mai ales, parametrii viitoarelor negocieri.
Dar direcția este clară:
Washington și Moscova negociază direct arhitectura post-război.
Kievul este prins între presiunea militară din est și presiunea diplomatică din vest.
Europa, din nou, află din ziare că viitorul său de securitate se redesenează fără ca ea să fie cu adevărat la masă.
În rest, pentru opinia publică din România se vorbește în continuare despre „sprijin neclintit pentru Ucraina” și „unitatea lumii democratice”.
Dar, în tăcere, pe un document cu 28 de puncte, se negociază cât teritoriu, câtă armată și câtă suveranitate mai poate păstra Ucraina într-o „pace” pe care Kremlinul o găsește „foarte confortabilă”, iar administrația Trump o vede ca pe o ieșire dintr-un război devenit prea scump.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
