Trump confirmă apelul cu Putin despre pace, Ursula răspunde cu 1,5 mld € pentru Readiness 2030. Europa pompează bani în armament, nu e interesată de negocieri.
17 octombrie 2025 – La două ore după ce Donald Trump a confirmat că a vorbit la telefon cu Vladimir Putin, Ursula von der Leyen a postat pe X un mesaj care spune totul despre direcția în care merge Uniunea Europeană:
„1,5 miliarde de euro pentru a consolida industria de apărare a Europei. Sprijinirea Ucrainei. Și asigurarea faptului că suntem pregătiți pentru apărare până în 2030, în conformitate cu foaia noastră de parcurs – Menținerea păcii”.
Americanii încep să vorbească despre pace, iar Bruxelles-ul investește în război.
Trump–Putin: dialogul care schimbă jocul
Convorbirea dintre Trump și Putin e primul contact direct dintre cei doi după summitul din Alaska.
Trump a spus că discuția a fost „productivă” și că „s-au făcut progrese mari”.
Kremlinul a confirmat apelul și a menționat că s-a vorbit despre Ucraina și relațiile dintre SUA și Rusia.
E un semnal clar: Washingtonul redeschide drumul negocierilor.
Iar când SUA și Rusia vorbesc din nou direct, Europa pierde rolul de intermediar moral.
Ursula von der Leyen și „Readiness”: pacea produsă în fabrică
Cei 1,5 miliarde anunţaţi de Ursula von der Leyen nu sunt pentru Ucraina. Sunt pentru companiile europene care produc armament: Rheinmetall, Leonardo, Thales, MBDA.
„Support Ukraine” e formula de decor.
În realitate, Bruxelles-ul pompează bani în propria industrie, sub pretextul solidarității.
Pe hârtie, „readiness” înseamnă „pregătire”. În practică, înseamnă producție continuă de armament, finanțată din bugetele publice ale Uniunii.
Cu alte cuvinte, dacă americanii închid războiul prin negocieri, Europa îl continuă economic — în fabrici și în conturi private.
De la ajutor pentru Ucraina la ajutor pentru industrie
În ultimii ani, Comisia Europeană a trecut treptat de la discursul „ajutor pentru Ucraina” la „investiții în apărare”.
Acum, cu noul program de reînarmare europeană, acest proces e oficializat: UE își construiește o economie militară proprie, pe care a justificat-o iniţial prin ajutorul acordat Ucrainei.
Astăzi, când pretextul riscă să dispară, „tamponul” dintre Rusia și Uniune nu mai este Ucraina, ci nevoia declarată de înarmare pentru pace.
De la Antoine-Laurent Lavoisier la Ursula von der Leyen, principiul s-a păstrat: „nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.
S-a schimbat doar titlul: din Legea conservării materiei în Legea conservării profitului.
Cei 1,5 miliarde anunțați de Ursula sunt doar începutul.
În spate se pregătește un mecanism de sute de miliarde de euro, bani publici redirecționați către companiile de armament din interiorul Uniunii.
Două direcții diferite
Trump vorbește despre pace ca despre oprirea războiului, dar și ca despre reluarea colaborării economice cu Rusia acolo unde aceasta servește intereselor americane — energie, transport, comerț global.
Scopul nu este altruist. O stabilizare a relațiilor cu Moscova îi permite Washingtonului să controleze jocul energetic global dintr-o poziție avantajoasă, menținând în același timp dependența Europei de resursele și tehnologiile americane.
Ursula von der Leyen vorbește despre pace ca despre un mod de a continua afacerile începute în timpul războiului.
Programul european nu apără Uniunea Europeană, ci interesele economice private care s-au format în jurul contractelor de armament.
Sunt aceleași companii – Rheinmetall, Leonardo, Thales, MBDA – care au făcut profituri uriașe în ultimii ani din banii publici alocați pentru „sprijinul Ucrainei”.
Acum, când războiul ar putea intra în faza diplomatică, Bruxelles-ul le oferă o nouă umbrelă: pregătirea Europei pentru pace prin… înarmare.
Sensul real al afirmaţiilor Ursulei von der Leyen este altul: Uniunea nu investește în pace, ci în menținerea profiturilor.
E o strategie de continuitate pentru interese private, nu pentru cetăţeni.
Acest nou program de 800 miliarde euro nu este un scut al Europei, ci un contract de supraviețuire pentru complexul militar privat care s-a lipit de instituțiile Uniunii.
Pacea nu mai e scopul — e doar o marcă sub care se vând noile comenzi.
În seara în care Washingtonul a reluat dialogul cu Moscova, Bruxelles-ul a ales ipocrizia propriului interes: menţinerea economiei militare în viață, chiar dacă războiul se termină.
Când Ursula von der Leyen spune „investim în readiness, investim în pace”, nu minte – spune adevărul din perspectivă corporatistă: pacea = comenzi de armament perpetuu.
Nu e numai ipocrizie, e transparență inversă – agenda privată devine misiunea publică.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
