Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu începe epurarea totală în Gaza, iar declarația ministrului apărării, Israel Katz o confirmă.
1 octombrie 2025, Ierusalim – Într-o declarație care a stârnit un val de controverse internaționale, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a anunțat marți că Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au finalizat capturarea coridorului Netzarim până la coasta vestică a Fâșiei Gaza, divizând efectiv teritoriul în două zone distincte: nord și sud.
Această mișcare strategică închide ultima rută majoră de evacuare spre sud, forțând orice rezident care părăsește Gaza City să treacă prin puncte de control israeliene.
Katz a descris acțiunea ca o „ultimă șansă” pentru civili să fugă, avertizând că „cei care rămân în Gaza vor fi teroriști și susținători ai terorismului”.
Contextul unui conflict prelungit
Conflictul dintre Israel și Hamas, declanșat de atacul surpriză al grupării palestiniene pe 7 octombrie 2023 – care a dus la moartea a peste 1.200 de israelieni și răpirea a sute de ostatici – a evoluat într-un război devastator, marcat de invazia terestră israeliană în Gaza. După aproape doi ani de ostilități, bilanțul umanitar este tragic: peste 66.000 de palestinieni au murit, majoritatea femei și copii, conform Ministerului Sănătății din Gaza și estimărilor ONU. Operațiunile IDF s-au intensificat recent în Gaza City, unde zeci de mii de civili rămân blocați, confruntați cu lipsa resurselor și costuri exorbitante pentru transport (până la 2.000 de dolari pentru o familie).
Capturarea coridorului Netzarim, o zonă tampon cheie, vine după un armistițiu eșuat în ianuarie 2025 și în contextul propunerii de „pace” a lui Donald Trump – un plan de 21 de puncte lansat pe 28 septembrie, criticat pe scară largă ca o fațadă cinică care perpetuează controlul israelian asupra Gaza, fără a aborda cu adevărat criza umanitară sau aspirațiile palestinienilor pentru un stat propriu. Hamas analizează încă documentul, dar refuzul său inițial subliniază lipsa de credibilitate a propunerii, care promite un armistițiu „înghețat” și dezarmarea Hamas, dar lasă neschimbat status quo-ul ocupației.
Detaliile declarației lui Katz
Într-un mesaj postat pe platforma X (fostul Twitter), Katz a declarat: „IDF-ul a completat capturarea axei Netzarim până la coasta mării din Gaza și împarte Gaza între nord și sud. Aceasta va închide asediul în jurul orașului Gaza, iar toți cei care ies din el spre sud vor fi obligați să treacă prin punctele de control IDF.
Aceasta este ultima șansă pentru rezidenții din Gaza care doresc să se mute sud și să lase teroriștii Hamas izolați în Gaza City însăși, în fața activității IDF care continuă la putere maximă. Cei care rămân în Gaza vor fi teroriști și susținători ai terorismului. IDF-ul este pregătit pentru toate posibilitățile și este determinat să continue activitățile – până când toți ostaticii vor fi returnați și Hamas se va dezarma, pe drumul spre sfârșitul războiului.”
Această retorică a fost imediat tradusă și distribuită pe rețelele sociale, generând reacții aprinse. Observăm o ironie amară: declarația vine chiar în timp ce Trump insistă pe acceptarea rapidă a planului său, dând Hamas doar „3-4 zile” să decidă, altfel Israelul va intensifica acțiunile – o presiune care subliniază superficialitatea propunerii, transformând-o dintr-o soluție în ultimatum.
Implicații umanitare și legale grave
Declarația ridică întrebări profunde privind protecția civililor. Pentru mii de rezidenți din Gaza City – mulți bătrâni, bolnavi sau familii sărace – evacuarea nu este o opțiune viabilă. Drumul de coastă Al-Rashid, ultima rută deschisă, este acum închis, iar lipsa spațiului sigur în sud (unde peste 750.000 de persoane s-au refugiat deja) agravează criza. Crucea Roșie a anunțat suspendarea operațiunilor în Gaza City din cauza intensificării ostilităților, lăsând zeci de mii fără ajutor medical esențial.
Din perspectivă legală, etichetarea civililor rămași ca „teroriști” încalcă flagrant Convențiile de la Geneva, care interzic considerarea populației civile ca ținte legitime doar pentru că refuză evacuarea. Astfel de declarații pot fi văzute ca potențiale „incitări la genocid” sau „epurare forțată”, mai ales în contextul bombardamentelor recente care au lovit cartiere rezidențiale precum Sabra, lăsând în urmă un peisaj de ruine și suferință colectivă.
Reacții internaționale și Hamas
Hamas a condamnat imediat declarația ca o „escaladare a crimelor de război” împotriva sute de mii de civili, legând-o de analiza lor critică a planului Trump, pe care îl văd ca o manevră care ignoră acuzațiile de genocid și menține Gaza sub tutelă externă, fără autodeterminare reală.
Media internațională, de la Reuters la The Guardian, o descrie ca o intensificare a ofensivei, în timp ce guverne europene precum Spania și Italia au avertizat navele de ajutor să evite zonele de excludere israeliană. Observăm o traducere directă a amenințării în limbaje europene: „Ori plecați din Gaza City, ori veți fi considerați teroriști și uciși” – o formulare care capturează brutalitatea retoricii și amplifică teama globală.
În Israel, declarația a fost primită cu sprijin din partea guvernamentului Netanyahu, care insistă pe continuarea operațiunilor până la „victorie totală”. Totuși, oponenți interni și observatori internaționali cer un armistițiu urgent, subliniind riscul unei crize regionale mai largi, cu posibile replici din Liban sau Iran.
Încrâncenarea israeliană și disperarea palestiniană: visul unui singur stat sub Netanyahu
La baza acestei escaladări stă o dinamică profundă pe care o analizăm aici: încrâncenarea Israelului, alimentată de viziunea prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a impune un scenariu de „un singur stat” sub control israelian, confruntată cu disperarea crescândă a palestinienilor, care văd în fiecare zi o amenințare la supraviețuirea lor colectivă. Netanyahu a respins categoric soluția cu două state în discursul său recent la Adunarea Generală a ONU, unde a denunțat recunoașterea statului palestinian ca o „recompensă pentru terorism” și a acuzat țările occidentale de sprijinirea acesteia.
Planul „comun” Trump-Netanyahu, dezvăluit pe 28 septembrie, promite o „pace” care menține o ocupație indefinita în Gaza, cu un armistițiu „înghețat”, eliberarea ostaticilor în schimbul prizonierilor palestinieni și un control extern asupra reconstrucției – dar fără a garanta un stat palestinian viabil, ci mai degrabă perpetuând tutelă internațională sub umbrela SUA, ștergând practic orice șansă reală de autodeterminare.
În analiza noastră, Netanyahu nu caută egalitate într-un stat unic, ci un control total, cu Gaza și Cisiordania integrate forțat în Israel, ignorând cererile palestinienilor pentru un stat suveran – o strategie care subminează orice negociere autentică.
Pe de altă parte, disperarea palestinienilor – după 66.000 de morți și distrugeri masive – generează o polarizare vizibilă pe rețelele sociale, unde observăm un consens tot mai larg în favoarea sloganului „doar un stat: Palestina”, respingând orice compromis care perpetuează ocupația. Această polarizare, pe care o vedem ca o reacție naturală la ani de marginalizare, transformă conflictul nu doar într-o luptă militară, ci într-o bătălie existențială pentru identitate și supraviețuire, unde ambițiile lui Netanyahu par să prioritizeze expansiunea teritorială peste orice rezoluție echitabilă.
Netanyahu începe epurarea totală, singurul final pe care îl doreşte
Această ultimă mișcare militară subliniază încrâncenarea israeliană, dictată de visul lui Netanyahu de un singur stat sub control exclusiv israelian, în contrast cu disperarea profundă a palestinienilor, care luptă nu doar pentru supraviețuire, ci pentru recunoașterea drepturilor lor fundamentale într-un peisaj de haos total.
Cu peste 66.000 de vieți pierdute și un teritoriu devastat, întrebarea rămâne: va duce propunerea lui Trump – o fațadă cinică care amână statalitatea palestiniană și ignoră acuzațiile de genocid – la vreo pace reală, care să recunoască aspirațiile ambelor popoare, sau va alimenta un ciclu perpetuu de violență, favorizând viziunea unilaterală a lui Netanyahu?
Diplomația internațională, susținută de ONU și de o presiune globală mai fermă, pare singura cale spre o rezoluție echitabilă – dar, în realitate, ea lipsește aproape cu desăvârșire, cu reacții ONU limitate la condamnări anterioare și fără acțiuni imediate în fața acestei escaladări proaspete.
Timpul se scurge rapid pentru civilii din Gaza City, iar lumea privește pasiv, așteptând o acțiune concretă care întârzie să apară.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
