Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu se mai mulțumește să ceară arme sau bani, cere României şi Poloniei să doboare drone ruseşti deasupra Ucrainei, ca și cum sistemele noastre de apărare aeriană ar fi o prelungire a armatei sale.
Scena: vestul Ucrainei, granițele noastre
De luni bune, dronele rusești Geran-2 traversează cerul ucrainean spre ținte din Liov, Cernăuți sau Ivano-Frankivsk. Unele au intrat accidental pe teritoriul României și Poloniei, ceea ce a generat tensiuni și discuții despre apărare aeriană comună.
Acum, Zelenski vrea să trecem la pasul următor: nu doar să ne apărăm spațiul aerian, ci să doborâm ținte aflate în interiorul Ucrainei, pe baza unui acord comun.
Ce a spus Zelenski
„Nu ar trebui să așteptăm ca dronele să cadă în capul ucrainenilor sau să treacă granița în Polonia. Este corect să discutăm despre cum să le doborâm împreună. S-ar putea să fie nu doar Polonia, ci și România”, a declarat Zelenski sâmbătă, 20 septembrie 2025, la Kiev, în cadrul unei întâlniri cu jurnaliști de la Novini Live TV.
Cu alte cuvinte, Kievul propune practic o zonă de interdicție aeriană limitată, o NFZ (no fly zone) țintită pe dronele rusești Geran-2 care zboară spre Liov sau Cernăuți, dar realizată cu resursele noastre: rachete Patriot poloneze sau NASAMS românești, fără ca Ucraina să acopere costurile interceptărilor (peste 400.000 USD per rachetă) sau riscurile de escaladare cu Rusia.
Nu e prima dată când Zelenski cere o astfel de implicare. În 2023 și 2024, a propus o zonă de interdicție aeriană limitată, respinsă de NATO.
Poziția României și Poloniei
Spre deosebire de fermitatea fostului președinte Klaus Iohannis, care în 2023 și 2024 a respins categoric implicarea directă a României în conflictul din Ucraina, actualul președinte Nicușor Dan adoptă o poziție mai ambiguă. La AmCham Forum, pe 10 septembrie 2025, el a declarat că România „mai degrabă nu susține” o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei, dar a adăugat că această poziție „poate fi reconsiderată în funcție de evoluția lucrurilor”.
Cu alte cuvinte, Bucureștiul nu spune un „NU” definitiv ca pe vremea lui Iohannis, ci un „deocamdată nu”
La Varșovia, guvernul Tusk s-a arătat „deschis la cooperare tehnică” – concret, a acceptat propunerea lui Zelenski de trimitere a experților militari în Ucraina pentru training anti-drone și a semnat un acord cu ministrul Kosiniak-Kamysz pentru adaptarea experienței ucrainene la sistemele poloneze, inclusiv producție comună de intercepătoare low-cost.
Dar nu a confirmat că ar fi gata să tragă rachete Patriot sau NASAMS asupra dronelor aflate încă în spațiul aerian ucrainean – o linie roșie clară, după ce Polonia a doborât deja 4 drone rusești în propriul teritoriu pe 10 septembrie, folosind F-16 și sprijin NATO, fără să escaladeze dincolo de graniță. Sikorski a subliniat că o zonă de interdicție aeriană limitată ar necesita decizie colectivă NATO, nu un „da” individual care să bage Polonia în război direct. Cu alte cuvinte, cooperează tehnic, dar nu pornesc la vânătoare peste frontieră.
De ce contează
O asemenea decizie ar însemna un pas direct spre implicarea militară în conflict. Dacă un sistem Patriot românesc ar doborî o dronă rusă deasupra Cernăuțiului, Kremlinul ar putea considera că România a intrat în război.
În plus, costul fiecărei interceptări ar fi plătiți din bugetul nostru, nu din cel al Kievului.
Și semnalele sunt clare: România și Polonia tocmai au anunțat planuri de achiziție a sistemului turcesc de supraveghere aeriană Merops, capabil să detecteze drone și rachete pe distanțe de peste 300 km. Sistemul nu doboară ținte, dar poate fi integrat ușor cu bateriile Patriot sau NASAMS, oferind un tablou comun al spațiului aerian. Instruirea personalului va începe în curând, ceea ce sugerează că scenariul propus de Zelenski – o apărare comună – nu mai e doar teorie, ci o opțiune reală pentru viitorul apropiat.
Concluzie: Kievul nu mai cere, poruncește
E de înțeles că Zelenski vrea să își apere orașele, dar tonul devine periculos: de la apeluri la ajutor s-a ajuns la un soi de dictat militar. România trebuie să decidă singură dacă intră într-un conflict direct cu Rusia.
Aparatele noastre de apărare aeriană nu sunt o extensie a armatei ucrainene, iar liderii de la București ar trebui să o spună clar: ne apărăm teritoriul, nu facem poliție aeriană pentru alții.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
