Potrivit unei anchete publicate de Washington Post, Mossad a refuzat să execute planul de asasinat din Qatar pe care chiar agenţia îl pregătise: asasinarea liderilor Hamas, printr-o operațiune clandestină pe teren.
Articolul, semnat de Gerry Shih, Shira Rubin, Karen DeYoung și Souad Mekhennet, citează două surse israeliene care spun că agenția, condusă de David Barnea, a evaluat riscurile și a decis să nu ducă la capăt misiunea.
Planul Mossad: O operațiune terestră precisă, dar abandonată
Mossad, condus de directorul David Barnea, dezvoltase în ultimele săptămâni un plan detaliat pentru o acțiune pe teren, implicând agenți infiltrați care să execute asasinarea directă a liderilor Hamas. Această abordare ar fi permis o precizie chirurgicală, similară cu operațiunile anterioare ale agenției – de exemplu, anul trecut, agenții Mossad au plantat o bombă în dormitorul liderului Hamas Ismail Haniyeh la Teheran, ucigându-l cu succes. „De data aceasta, Mossad nu a fost dispus să o facă pe teren”, a declarat unul dintre israelienii citați în articol, subliniind că agenția vedea Qatarul ca pe un intermediar esențial în negocierile cu Hamas.
Refuzul nu a fost o ezitare tactică, ci o evaluare strategică profundă a riscurilor. Barnea s-a opus vehement ideii, argumentând că o astfel de operațiune ar putea rupe relațiile delicate pe care le cultivase cu oficialii qatarioti. Qatarul găzduiește liderii Hamas de ani de zile și joacă rolul de mediator principal în discuțiile pentru încetarea focului dintre gruparea militanta și Israel. O acțiune clandestină în inima Dohai ar fi putut distruge aceste canale de comunicare, blocând nu doar negocierile pentru eliberarea ostaticilor israelieni din Gaza, ci și orice șansă de dialog viabil.
Un alt oficial israelian a pus sub semnul întrebării timing-ul: „De ce acum? Putem să-i prindem în unu, doi sau patru ani de acum încolo, iar Mossad știe cum să o facă”, a spus el, referindu-se la capacitatea agenției de a vâna ținte oriunde în lume, fără a compromite alianțe cheie.
Netanyahu optează pentru lovitura aeriană: Un gest de forță cu consecințe imediate
În absența sprijinului Mossad, Netanyahu a mers pe varianta secundară: un atac aerian masiv. Marți, 9 septembrie 2025 (conform cronologiei articolului, ajustat la data publicării), Israel a lansat 15 avioane de vânătoare care au tras 10 rachete asupra unui complex rezidențial din Doha, unde se aflau liderii Hamas în cadrul unei întâlniri. Imagini satelitare furnizate de Planet Labs PBC și analizate de presă internațională arată distrugeri semnificative: clădiri avariate, moloz împrăștiat și zone întregi afectate. Totuși, misiunea a eșuat în atingerea obiectivelor principale.
Hamas a anunțat imediat că niciun lider senior nu a fost ucis, inclusiv Khalil al-Hayya, șeful interimar al grupării și un negociator cheie. În schimb, atacul a provocat victime colaterale tragice: mai mulți rude și adjuncți ai delegației Hamas, precum și un ofițer qatarez de securitate. Aceste pierderi au declanșat proteste oficiale vehemente din partea Dohai, care a acuzat Israelul de încălcare a suveranității sale și de subminare a eforturilor de mediere.
Oficialii israelieni au refuzat să comenteze public rezultatele, dar o sursă familiarizată cu detaliile operațiunii a recunoscut: „Se pare că Israelul nu a obținut pe cine dorea”. Nu este clar dacă o operațiune terestră ar fi avut șanse mai mari de succes, dar absența preciziei aeriană – influențată direct de refuzul Mossad – a transformat atacul într-un gest simbolic, mai degrabă decât eficient.
Context diplomatic: Un echilibru fragil pe muchie de cuțit
Evenimentele subliniază fragilitatea situației diplomatice din regiune. Qatarul, un aliat major al Statelor Unite, servește ca punte esențială între Israel și Hamas, facilitând discuții sensibile.
La momentul atacului, liderii Hamas se aflau în Doha tocmai pentru a discuta o propunere a președintelui american Donald Trump: eliberarea ostaticilor israelieni din Gaza în schimbul unui armistițiu în războiul din Fâșia Gaza. Mulți oficiali din establishment-ul de securitate israelian au pus la îndoială oportunitatea atacului, considerând că timing-ul era prost ales – tocmai când negocierile păreau să avanseze, chiar dacă lent.
Analistul David Makovsky, senior fellow la Washington Institute, oferă o perspectivă clară asupra tensiunilor interne: „Barnea era cunoscut ca cineva care credea în valoarea medierii qatareze – nu arzi mediatorii qatarioţi sau canalul de mediere”.
În schimb, Netanyahu pare să fi pierdut răbdarea cu procesul diplomatic, mai ales în contextul planurilor sale de a lansa o invazie terestră completă în Orașul Gaza. „Dacă acesta este cazul, Netanyahu ar fi putut considera traseul negocierilor ca pe o constrângere inutilă pentru acțiunile pe teren”, adaugă Makovsky.
Această decizie reflectă o opoziție mai largă în interiorul serviciilor de securitate israeliene față de ordinul premierului, subliniind o raritate: o ruptură între agențiile de informații și cabinetul politic.
Critici acerbe în Israel: Un eșec moral și strategic
În Israel, reacțiile nu au întârziat să apară. Comentatorii și analiștii au catalogat atacul ca pe un dezastru strategic și moral, acuzându-l pe Netanyahu că a ales o demonstrație de forță zgomotoasă, cu riscuri diplomatice uriașe, în detrimentul unei operațiuni precise cu șanse reale de succes.
Criticii susțin că premierul a apelat din nou la o manevră politică internă, menită să proiecteze fermitate în fața opiniei publice israeliane, aflată sub presiune după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. „Este genul de aventurism care nu aduce securitate reală sau victorie, ci doar titluri de ziare pentru consum intern și o izolare și mai mare pe scena internațională”, notează surse citate în presă.
Această critică vine pe fondul unor precedente istorice. Mossad are o reputație legendară pentru operațiuni îndrăznețe – Barnea însuși a promis anul trecut că agenția va vâna pe toți cei implicați în masacrul din 7 octombrie, comparând misiunea cu operațiunile de răzbunare după masacrul de la München din 1972, unde agenții au eliminat sistematic teroriștii palestinieni.
Totuși, refuzul din Qatar demonstrează că, uneori, rațiunea strategică – protejarea alianțelor și menținerea canalelor de dialog – prevalează asupra impulsului de răzbunare. „Mossad este dispus să ajungă la oricine, oriunde”, dar nu cu orice preț, subliniază unul dintre oficialii intervievați.
Concluzie: Lecții dintr-un eșec cu ecouri globale
Articolul The Washington Post expune nu doar un episod izolat, ci o fisură profundă în mecanismul decizional israelian: între prudența serviciilor de informații și ambițiile politice ale lui Netanyahu. Liderii Hamas rămân în viață, relațiile cu Doha sunt în prag de ruptură, iar scandalul diplomatic riscă să escaladeze, implicând chiar și aliați precum SUA. Într-un conflict deja prelungit și sângeros, acest atac subliniază dilema strategică a Israelului: cum să echilibreze răzbunarea cu diplomația, fără a-și submina propriile interese pe termen lung?
Evenimentul vine într-un moment critic, cu Netanyahu presat să avanseze pe frontul militar, dar confruntat cu oboseală internațională față de război. Pentru Qatar, atacul reprezintă o amenințare directă la rolul său de mediator neutru, ceea ce ar putea complica și mai mult eforturile globale de pace. În final, refuzul Mossad nu este doar o decizie tactică, ci un semnal că, în umbrele războiului, calculul rece poate salva mai mult decât un bombardament spectaculos.
Sursă principală: Articol The Washington Post, 12 septembrie 2025. Analiza Ştiri Oneste se bazează pe detaliile furnizate în investigație, fără a adăuga speculații nefondate
