Guvernul dă doi lei după ce a inundat speranțele

Inundațiile din Suceava și Neamț 2025 au lăsat mii de oameni fără case. Guvernul oferă ajutoare de 15.000-30.000 lei, cu toate că lipsa prevenției a amplificat dezastrul. Află de ce aceste sume sunt insuficiente și cine poartă vina.

În noaptea de 27-28 iulie 2025, viiturile au lovit necruțător Suceava și Neamț, transformând sate ca Broșteni, Farcașa sau Poiana Largului în peisaje de coșmar. Case înghițite de ape, drumuri rupte, poduri prăbușite. Imaginile virale cu Lacul Izvorul Muntelui, acoperit de tone de lemn la Viaductul Poiana Largului, au devenit simbolul unui dezastru care putea fi evitat. În loc să prevină, statul român a lăsat albiile râurilor colmatate, pădurile prost gestionate și fondurile europene neatinse. Acum, ca un gest de „mare generozitate”, guvernul oferă sinistraților între 15.000 și 30.000 de lei pentru case distruse și 15.000 de lei pentru familiile celor răpiți de ape. Doi lei, practic, față de amploarea pierderilor.

Inundațiile din Suceava și Neamț 2025 – un dezastru anunțat: cine poartă vina?

Apele Române și Ministerul Mediului: fonduri neaccesate, albii necurățate

Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) sunt în centrul furtunii. România avea la dispoziție 350 de milioane de euro din fonduri UE pentru prevenirea inundațiilor, dar, după cum a recunoscut ministrul Diana Buzoianu, acești bani au rămas nefolosiți – „un delict”, în propriile ei cuvinte. De ce? Birocrație, lipsă de viziune, proiecte blocate în sertare. Albiile râurilor, precum Bistrița, au fost lăsate să se umple cu resturi lemnoase și deșeuri, care au amplificat viiturile. La Poiana Largului, imaginile cu bușteni plutind pe lac au arătat clar ce înseamnă neglijența: un râu transformat într-un buldozer natural.

Romsilva și defrișările: lemnul care a agravat viiturile

Regia Națională a Pădurilor (Romsilva) nu scapă nici ea de critici. Tonele de lemn aduse de viituri ridică semne de întrebare despre exploatările forestiere, legale sau nu. Fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, a explicat că resturile abandonate în albii sau pe versanți – crengi, bușteni, deșeuri forestiere – sunt rezultatul unei gestionări defectuoase. Sistemul SUMAL, care ar trebui să monitorizeze trasabilitatea lemnului, pare mai degrabă o poveste de adormit cetățenii. Dacă o parte din lemnul de la Poiana Largului provine din tăieri ilegale, așa cum suspectează publicul, Romsilva și companiile forestiere private împart vina.

Autoritățile locale: urbanizare haotică și lipsă de inițiativă

Primăriile din localități precum Broșteni, Farcașa sau Argestru nu sunt scutite de responsabilitate. Construirea caselor în zone inundabile, fără planuri urbanistice riguroase, a crescut riscul dezastrului. De ce nu s-au cerut fonduri pentru diguri sau curățarea albiilor? De ce nu s-au semnalat problemele înainte ca viiturile să lovească? Lipsa de coordonare cu Apele Române și pasivitatea au transformat satele în ținte sigure pentru ape.

Ajutoare de doi lei: o insultă pentru sinistrați

Hotărârea CNSU nr. 20 din 29 iulie 2025 promite ajutoare financiare:

• 15.000 lei pentru locuințe afectate sub 75%;
• 25.000 lei pentru locuințe afectate peste 75%;
• 30.000 lei pentru case distruse integral;
• 15.000 lei pentru familiile celor decedați.

Să punem lucrurile în perspectivă. Refacerea unei case parțial distruse costă, în medie, peste 100.000 de lei, iar una nouă depășește 300.000 de lei, în funcție de dimensiuni și materiale. Cele 30.000 de lei oferite pentru o casă rasă de ape nu ajung nici pentru fundație. Și mai revoltător: 15.000 de lei pentru o familie care și-a pierdut un membru. O viață pierdută, evaluată la prețul unui laptop mai performant. Prefectul Sucevei a spus-o clar: sinistrații au nevoie de bani lichizi, nu de conserve și apă. Dar guvernul preferă gesturile simbolice, bifând „solidaritatea” fără să acopere nici 10% din pagube.

Gândește-te la o locuitoare din Broșteni, a cărei casă a fost luată de viitură. Cu 30.000 de lei, abia dacă poate cumpăra câteva saci de ciment și un pat second-hand. Copiii ei dorm acum în cort, iar viitorul e incert. „Ne-au dat o picătură într-un ocean de necazuri”, spune ea, cu lacrimi în ochi. Povești ca a ei sunt nenumărate în Suceava și Neamț, dar guvernul pare surd la ele.

Soluții ignorate: ce nu s-a făcut pentru a preveni dezastrul

Guvernul dă vina pe ploile torențiale, dar inundațiile din Suceava și Neamț 2025 sunt mai degrabă rezultatul neglijenței umane decât al furiei naturii. În timp ce România se mobilizează rapid pentru a sprijini Ucraina – alocând 93 de milioane de lei din Fondul de rezervă pentru Instrumentul European pentru Pace (EPF) în mai 2025 și 15 milioane de lei pentru refugiați ucraineni în 2025 – sinistrații români primesc doar „doi lei”.

O persoană singură din Ucraina primește 500 lei/lună, iar o familie 1.500 lei/lună, conform HG nr. 1178/2024, pentru 723 de persoane și 876 de familii. În schimb, o familie din Broșteni, care și-a pierdut casa, primește o sumă unică de 30.000 de lei, deși reconstrucția costă de zece ori mai mult. Iată ce nu s-a făcut pentru a preveni dezastrul intern:

1. Neaccesarea fondurilor UE pentru prevenție: România avea la dispoziție 350 de milioane de euro prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) pentru diguri, regularizări de albii și sisteme de drenaj. Aceste fonduri, blocate de birocrația Apele Române, ar fi putut salva sate ca Broșteni sau Farcașa. În schimb, România a contribuit la pachete de asistență macrofinanciară UE pentru Ucraina, în valoare de 33,3 miliarde de euro între 2022-2025, și a alocat 93 de milioane de lei pentru EPF în 2025, fără penalități pentru întârziere. De ce banii pentru diguri zac în sertare, dar cei pentru angajamente externe curg rapid?
2. Întreținerea deficitară a albiilor râurilor: Albiile Bistriței și ale altor râuri din zonă nu au fost curățate de resturi lemnoase și deșeuri, deși hărțile de risc din 2017, elaborate conform Directivei UE privind Inundațiile, semnalau pericolul colmatării. La Poiana Largului, tonele de bușteni au amplificat viiturile, transformând râul într-un dezastru. Apele Române nu au implementat un program sistematic de decolmatare, dar guvernul a găsit resurse pentru a prelungi ajutoarele pentru refugiații ucraineni până în decembrie 2025, prin OUG adoptată în martie 2025.
3. Lipsa modernizării infrastructurii hidrotehnice: Digurile din Suceava și Neamț, majoritatea construite în anii ’70-’80, sunt subdimensionate sau deteriorate. De exemplu, în Argestru, lipsa digurilor eficiente a permis apelor să distrugă zeci de gospodării. România alocă doar 60 de milioane de euro anual pentru prevenirea inundațiilor, dar a găsit 93 de milioane de lei pentru a sprijini capacitatea de apărare a Ucrainei prin EPF, fără a ezita în fața termenelor stricte ale UE.
4. Gestionarea slabă a pădurilor: Romsilva a permis acumularea de resturi forestiere în albii și pe versanți, posibil din exploatări ilegale sau neglijente. La Poiana Largului, lemnul adus de viituri a blocat cursul apei, agravând pagubele. Sistemul SUMAL, menit să monitorizeze tăierile, este ineficient, dar România a găsit timp să coordoneze culoarele de solidaritate UE-Ucraina, care au facilitat exporturi de 187 de milioane de tone de mărfuri între 2022-2025.
5. Ignorarea schimbărilor climatice: Ploile torențiale din 2025 reflectă un tipar global de fenomene extreme, dar sistemele de avertizare timpurie, precum RO-FLOODS, sunt subdezvoltate. În Broșteni, localnicii nu au fost avertizați din timp, deși tehnologia există. În schimb, România a alocat fonduri pentru locuințe modulare pentru refugiați ucraineni și pentru integrarea a 47.000 de copii ucraineni în școli, conform datelor din 2025.
6. Urbanizarea haotică în zone inundabile: Primăriile au permis construcții în luncile râurilor, ignorând hărțile de risc. În Farcașa, casele din zone inundabile au fost primele lovite. În timp ce autoritățile locale se plâng de lipsa fondurilor, guvernul a alocat 15 milioane de lei pentru refugiații ucraineni, asigurând cazare și sprijin educațional fără întârziere.

Aceste eșecuri nu sunt doar „erori” birocratice, ci dovada unei mentalități care prioritizează angajamentele internaționale în detrimentul nevoilor cetățenilor. Solidaritatea cu Ucraina este lăudabilă, dar nu poate justifica neglijarea Mariei din Broșteni, care doarme în cort cu copiii ei, în timp ce statul român găsește rapid fonduri pentru a sprijini refugiații sau apărarea Ucrainei.

Un apel pentru schimbare

Inundațiile din Suceava și Neamț 2025 nu sunt doar un dezastru natural, ci un eșec al statului român. Solidaritatea declarată de premierul Ilie Bolojan sună frumos, dar fără măsuri concrete – fonduri consistente, reforme și prevenție – rămâne doar un discurs. Sinistrații nu au nevoie de „doi lei” și promisiuni, ci de case, siguranță și demnitate. E timpul ca guvernul să treacă de la vorbe la fapte, accesând fonduri UE, investind în diguri și reîmpăduriri și sancționând neglijența. Până atunci, Maria și miile de sinistrați ca ea vor continua să aștepte, cu speranțele înecate în noroi.

Ce mai putem face? Sprijină campaniile de donații pentru victimele inundațiilor și cere autorităților să prioritizeze prevenția. Dezastrul din 2025 nu trebuie să se repete.

Când instituțiile se spală pe mâini, rămânem cu mâinile în nămol.
Scriem, explicăm și întrebăm.
Știri Oneste – fără agendă, fără ocolișuri.