31 octombrie 2025. O zi importantă în Ucraina, dar nu de pe front. Nu în Donbas. Nu în Kherson. În biroul prezidențial din Kiev, unde Volodimir Zelenski a semnat un decret prin care sancționează 12 jurnaliști ucraineni. Nu ruși, nu agenți FSB, nu oligarhi. Jurnaliști. Singura lor vină? Scriau despre Biserica Ortodoxă Ucraineană – cea veche, tradițională, încă legată de rădăcini, și nu de puterea politică. Să înțelegem ce se întâmplă, înainte ca cineva să ne vândă lecția despre „democrația pe timp de război” și „apărarea valorilor”.
„Decret 810/2025” – așa se scrie cenzura, la normă
La inițiativa serviciului secret (SBU), Zelenski a semnat Decretul prezidențial nr. 810/2025. Prin el, 12 persoane asociate cu două entități media – Union of Orthodox Journalists (SPZH) și canalul “First Cossack” (Pershyi Kozatskyi) – intră sub „sancțiuni speciale”.
Sancțiuni pe 10 ani, unele chiar pe termen nelimitat. Măsuri „soft” de tip european? Nici vorbă:
- Înghețarea tuturor activelor
- Interdicție de difuzare media în Ucraina
- Interzicerea folosirii spațiului online (site-uri deja blocate)
- Suspendarea accesului la servicii financiare și comerciale
- Pierderea distincțiilor și premiilor de stat
Un detaliu uluitor: Ministerul de Externe al Ucrainei a fost „împuternicit să informeze SUA, UE și alte țări pentru a lua în considerare sancțiuni similare.” Alte națiuni sunt astfel invitate să îi „pedepsească” pe jurnaliști ucraineni pentru că au scris despre Biserica Ortodoxă Ucraineană. Așa se practică solidaritatea euro-atlantică?
Două biserici, o putere. Și o bătălie care nu e doar duhovnicească
Pentru a înțelege dimensiunea reală a acestui gest, trebuie să privim scena religioasă ucraineană.
1️⃣ Biserica Ortodoxă Ucraineană (UOC)
- vechea structură ecleziastică a ucrainenilor, formată sub Patriarhia Moscovei
- își declară autonomia, dar păstrează legături canonice istorice
- până în 2022, a fost majoritară în rândul credincioșilor
- după începutul războiului, a rupt formal legătura cu Moscova
- și totuși: stigmatizată, etichetată, evacuată cu forța din mănăstiri
2️⃣ Biserica Ortodoxă a Ucrainei (OCU)
- înființată „pe repede înainte” în 2019, cu susținere politică masivă
- recunoscută oficial de Patriarhia Constantinopolului
- sprijinită deschis de președinție și stat
- vândută publicului ca „biserica patriotică”, „biserica Ucrainei democratice”
Cu alte cuvinte: în Ucraina există o biserică veche, tradițională – și una nouă, creată pentru a tăia legăturile cu Moscova. Această a doua e protejata statului și a influenței prezidențiale. Prima e tăiată, din ce în ce mai brutal, din spațiul public.
Războiul cu Rusia e paravan, nu pretext
Zelenski nu se luptă doar cu Putin – se luptă cu o întreagă identitate spirituală care nu se aliniază perfect proiectului modernist, politic, pe care îl vrea impus ca unic.
Decretul 810/2025 nu e doar despre jurnaliști, nici măcar despre religie. E despre control. E despre pacea civilă reconfigurată cu forța. E despre cine are voie să spună ce e „ucranian” și ce nu în plin război.
Ca să parafrazăm: Ucraina luptă cu invadatorul, dar lovește cu zel în inima propriilor credincioși.
De la Kiev la București: ne prefacem că nu vedem?
În România, tema asta ar trebui să explodeze. Nu pentru că „Zelenski e rău”, ci pentru că libertatea de credință e parte din ADN-ul nostru cultural. Poporul român, în proporție covârșitoare, se revendică din Biserica Ortodoxă.
Imaginați-vă, pentru un moment, un președinte român care:
✅ își creează propria „biserică națională”
✅ interzice BOR să mai folosească mănăstirile istorice
✅ sancționează jurnaliștii care scriu despre „biserica greșită”
✅ îngheață conturile publiciștilor și le blochează site-urile
✅ cere UE și SUA să aplice același tratament
Cum i-am spune? Apărător al libertății? Sau ereticul-șef al democrației de fațadă?
Nu e propagandă: e realitate documentată
Cei 12 oameni sancționați sunt trecuți cu nume, date de naștere, funcții. Site-ul SPZH (spzh.eu), cu peste 50 milioane de vizualizări în limba rusă și ucraineană, este deja blocat în Ucraina.
Sunt jurnaliști reali. Cu articole, microfoane și familii în carne și oase. Dar astăzi sunt transformați în infractori, în absența procesului și a vreunei acuzații penale. E o cenzură cu haine noi: „securitate națională”.
Concluzie: biserica nu se dezrădăcinează cu decretul
Zelenski poate război jurnaliștii ortodocși. Poate bloca accesul la site-uri și poate trece pe liste negre orice voce care nu se aliniază proiectului de „biserică oficială” a statului.
Dar ce ignoră el și consilierii lui este un adevăr simplu și universal: credința nu se cenzurează prin decret. Se întoarce. Poate nu imediat – dar se întoarce. Și cu forța.
Somnul rațiunii naște monștri. Somnul religios impus n-ar putea să nască decât prăpastia morală a unei țări care crede că libertatea trebuie înghețată la pachet cu activele jurnaliștilor.
Știri Oneste. Fără procesiuni. Fără gargară. Fără derogări la adevăr.
