Adevărata față a lui Volodimir Zelenski: Puiul de dictator sub masca eroului

Volodimir Zelenski omul care a cucerit lumea cu o singură frază – „Am nevoie de muniție, nu de o plimbare” – este portretizat ca un erou al rezistenței, un David modern împotriva Goliatului rus. Dar haideți să dăm cortina la o parte și să vedem ce se ascunde în spatele acestei performanțe de Oscar.

Sub masca liderului curajos, Zelenski joacă un rol mult mai întunecat: un pui de dictator care și-a construit puterea pe ruinele promisiunilor de reformă, protejându-și gașca de corupți, escaladând un război care i-a salvat cariera și încercând să calce în picioare orice instituție care îndrăznește să-i dezvăluie scheletele din dulap. De la Pandora Papers la acuzațiile de mită către lideri europeni și la anchetele care țintesc cercul său, precum frauda de 16 milioane de dolari a lui Timur Mindich, Volodimir Zelenski nu e doar un actor genial – e un maestru al manipulării care a învățat să folosească războiul ca pe un scut perfect. Deschideți ochii: acesta nu e un erou, ci un oportunist care cochetează periculos cu autoritarismul.

Pandora Papers: Ipocrizia unui „luptător” anti-oligarhi

Când Zelenski a câștigat alegerile în 2019, a promis să spargă sistemul oligarhic al Ucrainei, să fie „Slujitorul Poporului”. Dar în 2021, Pandora Papers a arătat ce fel de slujitor era: unul care deținea 25% dintr-o companie offshore, Maltex Multicapital Corp., în Insulele Virgine Britanice, alături de gașca sa de la Kvartal 95 – Serhiy Shefir, Borys Shefir și Andriy Yakovlev.

Aceste firme, legate de afacerile sale de divertisment, ascundeau bani și proprietăți de lux în Londra, cu legături în Rusia, fix când Kievul lupta cu separatiștii pro-ruși. A declarat aceste active, așa cum cerea legea? Nici vorbă. A preferat să tacă și să transfere acțiunile către Shefir înainte de alegeri, ca să pară curat. Rezultatul? Popularitatea sa a scăzut de la 33,3% la 24,7% până în decembrie 2021, publicul simțind mirosul ipocriziei.

Când a fost confruntat, Zelenski a dat din umeri, spunând că offshore-urile erau doar pentru a proteja Kvartal 95 de „forțele pro-ruse”. Serios? Un luptător anti-oligarhi care ascunde bani în paradisuri fiscale și face afaceri cu Rusia? Aceasta nu e doar ipocrizie – e o palmă peste fața ucrainenilor care au crezut în el.

Şi asta nu e tot, spectacolul abia începe.

Războiul ca deznodământ calculat? Din Donbas la NATO, provocările care au inflamat Moscova

Să fim clari: nimeni nu spune că Zelenski a „declanșat” războiul cu Rusia. Dar să pretinzi că invazia din 24 februarie 2022 a fost „neprovocată”, cum o numesc el și aliații occidentali, e o poveste de adormit copii.

Între 2019 și 2021, Zelenski a abandonat orice urmă de diplomație cu Donbasul, ignorând Acordurile de la Minsk, pe care chiar și Germania și Franța le susțineau. În loc să negocieze, a accelerat integrarea militară cu NATO, a interzis posturi de televiziune „pro-ruse” și a atacat simbolic limba rusă, gesturi care au inflamat Moscova. Vizite ca cea a șefului CIA, William Burns, în 2021, și livrările masive de arme occidentale au turnat gaz pe foc.

Apoi a venit lovitura de grație: în ianuarie 2022, Zelenski a amenințat că Ucraina va dezvolta arme nucleare dacă NATO nu o acceptă rapid. Serios, ce credea că va face Rusia, să aplaude?

În același timp, Biden a aruncat o vorbă ambiguă despre o „incursiune minoră” care n-ar stârni un răspuns dur din partea SUA. Fie că a fost o greșeală, fie o invitație tacită, rezultatul a fost 24 februarie 2022 – o tragedie pentru Ucraina, dar un bilet de aur pentru Zelenski. De la un rating de sub 25%, a urcat la peste 90% în martie 2022, devenind peste noapte un simbol global. Războiul i-a oferit ce-și dorea: o scenă mondială, un public captiv și scuza perfectă pentru a amâna reformele și a reduce opoziția la tăcere.

Războiul care i-a salvat cariera lui Volodimir Zelenski

Sub legea marțială, Zelenski a suspendat alegerile, a limitat protestele și a transformat orice critică într-un act „pro-rus”. Opoziția? Etichetată ca trădătoare. Anchetele anticorupție? „Subminare a efortului de război”. Războiul nu doar că i-a salvat cariera – i-a dat puteri aproape absolute, imposibil de justificat în timp de pace. Sub această umbrelă, și-a construit un sistem în care loialitatea primează, iar apropiații săi, chiar și cei prinși cu mâna în sac, sunt protejați. Să trecem în revistă gașca:

• Oleksii Chernyshov: Vicepremier, acuzat în iunie 2025 de o mită de 345.000 de dolari într-o afacere cu terenuri din Kiev, care a costat statul 24 de milioane de dolari. A plătit o cauțiune de 2,9 milioane de dolari, dar e tot în funcție, de parcă Curtea Anticorupție ar fi doar un decor.
• Timur Mindich: Prietenul de-o viață și co-proprietar al Kvartal 95, anchetat pentru o fraudă de 16 milioane de dolari la Kharkivoblenergo, plus deturnarea fondurilor pentru fortificații și drone. Interceptările din apartamentul său din Kiev, cu celebra „toaletă de aur”, l-au implicat chiar pe Zelenski. A fugit în Austria, dar e văzut ca un martor care ar putea da în vileag mai multe.
• Andriy Smyrnov: Fost adjunct al Cancelariei Prezidențiale, prins cu îmbogățire ilicită de 400.000 de dolari și o mită de 100.000 de dolari. Demis în 2024, dar cazul său trenează, iar arestarea pare mai degrabă o reglare de conturi cu Andriy Yermak, șeful Cancelariei.
• Serhiy Shefir: Fost prim-asistent, demis în 2024, scăpat deocamdată de anchete, dar legăturile sale cu offshore-urile din Pandora Papers îl fac parte din rețeaua de loialități a lui Zelenski.

Acești oameni nu sunt doar prieteni – sunt pilonii unui sistem pe care Zelenski îl apără cu dinții, chiar dacă asta înseamnă să calce peste promisiunile de reformă. Când NABU și SAPO au început să se apropie prea mult, ce a făcut? A încercat să le pună botniță.

Închiderea agențiilor anticorupție: Amprenta unui dictator în devenire

În 22 iulie 2025, Zelenski a semnat Legea nr. 12414, care a pus NABU și SAPO sub controlul procurorului general Ruslan Kravchenko, un pion loial. De ce? Pentru că agențiile începeau să roadă osul: anchetau pe Chernyshov, Mindich, Yulia Sviridenko (prim-ministru, acuzată de abuz de putere), Rustem Umerov (fost ministru al apărării) și 31 de parlamentari, dintre care 15 din partidul lui Zelenski. Protestele au izbucnit în Kiev, Liov, Dnipro și Odesa – cele mai mari de la invazia Rusiei – cu mulțimi strigând „Corupția aplaudă”. UE a tras un semnal de alarmă, suspendând un ajutor de 1,5 miliarde de euro, iar Ursula von der Leyen a cerut explicații.

Sub presiune, Zelenski a dat înapoi pe 31 iulie 2025, restabilind independența NABU și SAPO. Dar să nu ne păcălim: retragerea asta nu e un semn de pocăință, ci o mișcare forțată de frica de a pierde sprijinul UE și al străzii. Gestul său inițial spune totul: când anchetele lovesc prea aproape, puiul de dictator iese la suprafață, gata să zdrobească orice îi amenință puterea.

Jocurile murdare: Acuzația lui Fico și banii din umbră

Și apoi mai e povestea cu Robert Fico, premierul Slovaciei, care în decembrie 2024 a aruncat o bombă: Zelenski i-ar fi oferit 500 de milioane de euro din active rusești înghețate pentru a susține aderarea Ucrainei la NATO.

Zelenski a recunoscut că a oferit bani, dar a zis că era doar o „compensare” pentru pierderile Slovaciei din tranzitul de gaz rusesc, nu o mită. Fico, un tip cu propriile umbre pro-ruse, ar putea exagera, dar chiar și așa, ce fel de lider face astfel de oferte? Unul care știe că banii deschid uși, fie ele în Kiev sau Bruxelles. Lipsa unei condamnări ferme din partea UE ridică sprâncene: oare astfel de jocuri sunt doar o zi obișnuită în politica internațională?

Acuzația lui Fico, combinată cu anchetele asupra lui Mindich și a altor apropiați, sugerează că Zelenski nu se dă în lături de la tactici murdare pentru a-și atinge scopurile. Fie că e vorba de protejarea găștii sale sau de a cumpăra influență, puiul de dictator nu joacă după reguli – le face el.

Opinie: Puiul de dictator care joacă rolul eroului

Volodimir Zelenski e un actor de geniu, iar scena războiului i-a oferit rolul vieții. Cu o singură frază, a transformat un rating de aprobare jalnic în adulație globală.

Dar haideți să nu ne lăsăm păcăliți de lumini și aplauze. Sub masca eroului se ascunde un pui de dictator, un om care a învățat să folosească războiul ca pe un scut pentru a ascunde ipocrizia, corupția și jocurile de putere. Pandora Papers a arătat că e la fel de murdar ca oligarhii pe care îi condamna.

Escaladarea cu Rusia – de la ignorarea Minsk la amenințările nucleare – a pregătit terenul pentru un conflict care l-a salvat politic. Protejarea apropiaților, precum Mindich, prins cu frauda de 16 milioane de dolari, și tentativa de a controla NABU și SAPO arată un lider care pune loialitatea mai presus de principii.

Acuzația lui Fico, fie ea adevărată sau nu, e doar cireașa de pe tort: Zelenski e dispus să joace murdar, fie că e vorba de bani sau de putere. Ratingul său de 65-70% în 2025 arată că ucrainenii încă îi cumpără spectacolul, dar fisurile sunt vizibile. Protestele din 2025 și furia UE sunt un avertisment: masca începe să crape. Zelenski nu e un erou de basm, ci un oportunist care a învățat să transforme tragedia într-o scenă pentru propriul său show.

Dacă NABU sau strada ucraineană vor continua să-l preseze, s-ar putea ca puiul de dictator să fie nevoit să iasă de pe scenă mai devreme decât și-ar dori.