26 octombrie 2025 – Bătălia pentru Pokrovsk a intrat în faza finală. Operațional, orașul este pierdut pentru Ucraina: rutele de aprovizionare sunt sub control de foc, apărările s-au fragmentat, iar luptele se poartă pentru ultimele cartiere și zone industriale. Conform evaluării preliminare ISW din 26 octombrie, forțele ruse au consolidat poziții în vestul și centrul Pokrovskului, sud de calea ferată, cu drone grele raportate în acțiune azi-dimineață. Dacă Mirnograd cade la rândul său, Rusia deschide coridorul spre Pavlohrad și amenință pivotul Sloviansk–Kramatorsk.
Teatrul de front și importanța strategică
Pokrovsk–Mirnograd este nodul logistic care a hrănit ani la rând apărarea ucraineană în vestul regiunii Donețk. Aici converg calea ferată, drumurile spre Pavlohrad și axa de legătură cu aglomerarea Sloviansk–Kramatorsk. În ultimele două săptămâni, avansurile ruse au ajuns la sudul urban al Pokrovskului și la estul Mirnogradului, iar harta ISW a început să reprezinte presiunea direct în interiorul aglomerării. Cu E-50 spre Pavlohrad sub control de foc rusesc, fiecare oră fără redeschiderea culoarelor logistice adâncește colapsul apărării.
Ce s-a schimbat în ultimele 72 de ore
Până pe 21 octombrie, evaluările zilnice ale ISW notau „probabile avansuri” ruse până la marginea sudică a orașului. De atunci, fluxurile OSINT ucrainene au redus detalierea rapoartelor la nivel urban – un semn clasic că unitățile proprii sunt în retragere sau rupte în buzunare mici.
În paralel, presa ucraineană a descris situația din Pokrovsk drept „critică”, cu incursiuni ruse în interiorul orașului și presiune constantă pe rutele de aprovizionare. Tradus în termeni militari: „picat operațional” – adică nu neapărat cucerit integral stradă cu stradă, dar imposibil de menținut.
Pe 26 octombrie dimineața, ISW raportează lupte intense în centrul Pokrovskului, cu forțe ucrainene retrăgându-se spre nord-vest, iar Mirnogradul sub atac mecanizat dinspre est. Surse ucrainene (Rezident UA, neconfirmat oficial) menționează distrugerea a trei tancuri rusești, semn că bătălia urbană continuă, dar în condiții de izolare logistică.
„Cazanul” Pokrovsk: realitate tactică vs. narațiune
Canalele pro-ruse vorbesc despre „cauldron” – imaginea unei încercuiri totale. În practică, „cazanul” înseamnă adesea blocaj logistic sub artilerie, nu un inel complet închis.
În Pokrovsk, desprinderea dinspre sud-est și presiunea din est au pus sub control de foc E-50 și nodurile feroviare, creând exact tipul de „capcană” în care rezistența rămâne fără muniție, evacuări și rotații.
Rapoartele ISW din 18–21 octombrie confirmă această tendință, fără a declara cucerirea completă – o nuanță importantă între realitatea de pe hartă și triumfalismul propagandistic.
Mirnograd, următorul prag
Dacă Pokrovsk este practic închis, Mirnograd devine următorul test. Intrarea rusă de pe est și sud-est, urmată de lupte lângă perimetrele miniere, arată o dispersie forțată a apărării ucrainene. Căderea Mirnogradului ar crea spațiu operativ spre nord-vest și nord, împingând linia spre Rodynske–Novogrodivka.
Odată cu pierderea Mirnogradului, Rusia ar controla complet vechiul bazin carbonifer Pokrovske–Selidove – un câștig logistic, nu doar simbolic. Din acel moment, Ucraina ar trebui să scurteze frontul și să transfere greutatea apărării pe axa Sloviansk–Kramatorsk – ultima fortăreață pregătită încă din perioada 2014–2021.
Ruta spre Pavlohrad și semnificația ei
De ce insistă toate părțile pe E-50? Pentru că drumul Pavlohrad–Pokrovsk este poarta către Dnipropetrovsk și către spatele operativ al întregii apărări din Donbas. Dacă Rusia menține controlul de foc pe E-50 și împinge frontul la vest de Mirnograd, se deschide o direcție operativ-tactică spre Pavlohrad, cu efect de domino asupra tuturor garnizoanelor ucrainene rămase între Avdiivka și Kramatorsk.
Ce e cert, ce rămâne disputat
Cert: presiune rusă la sudul urban al Pokrovsk, lupte urbane în perimetrele estice, rute spre Pavlohrad compromise. Hărțile independente (ISW) reflectă penetrarea zonei urbane și dificultatea menținerii culoarelor logistice.
Probabil: retragere în etape a UAF spre un nou aliniament Rodynske–Novogrodivka; „mopping-up” punctual în zone industriale și feroviare.
Negarantat: afirmații despre „refuzul Azov de a intra”, „debandadă” completă sau „capturarea majorității orașului” – fără confirmări foto/video independente.
Scenarii post-Pokrovsk: trei direcții
(A) Prăbușire rapidă a aglomerării.
Căderea Mirnogradului în ritm accelerat, urmată de împingerea liniei spre vest și de presiune asupra Pavlohradului. Ucraina scurtează frontul, dar pierde un hub feroviar esențial.
(B) Stabilizare pe un aliniament nou.
Retragere ordonată, regrupare pe o linie mai scurtă, întârzierea deschiderii coridorului spre Pavlohrad – scenariu similar celui de după Avdiivka (martie 2025).
(C) Uzură urbană prelungită.
Buzunare de rezistență persistă în oraș, fixând unități ruse în luptă stradală și întârziind exploatarea spre vest. Mai puțin probabil dacă E-50 rămâne sub control de foc constant.
Impactul politic și informațional
Pokrovsk a devenit un barometru al războiului de narațiuni. Partea rusă îl prezintă ca preludiu al prăbușirii întregii apărări ucrainene din Donbas. Partea ucraineană evită detalii tactice, insistând pe rezistență și rotații controlate.
Pentru publicul internațional, semnalul rece rămâne harta: presiunea pe E-50 și luptele din centrul orașului arată că bătălia este decisă operațional, chiar dacă anunțurile oficiale vor veni după faza de „curățare” și inventariere a pierderilor.
Dar Pokrovskul nu e doar un punct pe hartă – e reflexul unui echilibru care se mută din Donbas în marile capitale.
Cronometrul strategic – Trump, Putin și Busan
Războiul din Donbas nu mai e un conflict de front, ci unul de timp.
De la începutul anului, amândoi liderii – Trump și Putin – au tras deliberat de calendar, fiecare având nevoie de luni pentru a-și atinge propriile obiective.
Putin a folosit timpul pentru a-și cimenta câștigurile teritoriale, a fortifica liniile și a converti teritoriile ocupate în infrastructură militară stabilă. A preferat să avanseze lent, dar sigur, așteptând ca frontul ucrainean să se erodeze logistic.
Trump, în schimb, a folosit pauza pentru a transforma războiul într-o afacere geopolitică:
– a semnat acordul cu Ucraina privind mineralele critice, care oferă companiilor americane 50% din redevențele viitoare;
– a forțat Europa să semneze un acord economic inegal, amenințând cu tarife, și a impus mecanismul prin care UE cumpără arme americane pe care le „donează” Ucrainei;
– a reușit să monetizeze conflictul fără a se implica militar direct.
Acum, cu summitul Trump–Xi de la Busan (30 octombrie), scena globală cere o nouă distribuție.
China, dependentă de petrolul rusesc ieftin, nu vrea un acord prea strâns între SUA și Rusia.
De aceea, Trump se afișează „ofensat” de Putin – prin sancțiunile recente pe Rosneft și Lukoil – pentru a intra în Busan cu avantaj de negociere: semnalând Beijingului că poate rupe oricând legătura cu Moscova, dacă nu obține ce vrea.
În realitate, pare o regie geopolitică.
Putin își continuă avansul teritorial – Pokrovsk, Mirnograd, coridorul spre Pavlohrad – în timp ce Trump își consolidează poziția economică.
Unul cucerește teren, celălalt piețe.
Iar Zelenski rămâne prins între două ceasuri care ticăie sincron:
– ceasul frontului, care ticăie spre Pavlohrad;
– și ceasul negocierilor, care ticăie spre Busan.
Implicații regionale: lecția din Pokrovsk
Căderea operațională a Pokrovskului închide aproape complet frontul ucrainean din vestul Donețk. Următoarea linie cu miză strategică este Sloviansk–Kramatorsk. Dacă Rusia deschide coridorul spre Pavlohrad, miza nu va mai fi „încă un oraș”, ci accesul la spatele operativ al întregii apărări din Donbas.
Frontul nu mai e o linie, ci o clepsidră. Pokrovsk arată că timpul devine noua armă.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
2 răspunsuri