China a ridicat parțial interdicția de export pentru cipurile produse de Nexperia destinate industriei auto din Europa, după discuții încheiate cu Statele Unite. Exporturile vor fi permise doar pentru uz civil, iar Volkswagen a confirmat deja reluarea livrărilor. Episodul scoate la lumină fragilitatea strategică a Europei, care a ajuns să depindă de un furnizor controlat politic la Beijing pentru componente de doar câțiva cenți, dar fără de care uzinele se opresc.
09 noiembrie 2025 – Când Bruxelles vorbea despre „autonomie strategică”, când Ursula von der Leyen promitea reconstrucția lanțurilor de aprovizionare, iar Germania visa un fel de Silicon Valley european al semiconductorilor, totul suna măreț. Asta până când o companie obscură pentru publicul larg – Nexperia – a decis fără să vrea să dea jos cortina și să expună adevărul crud: Europa nu e independentă tehnologic. E captivă.
Totul a început în septembrie, când guvernul olandez a decis să preia controlul asupra Nexperia, un producător cheie de cipuri pentru industria auto, deținut de chinezi. Mișcarea era motivată de “securitate economică” – în traducere: nu vrem ca Beijingul să decidă câtă electronică intră în mașinile noastre. China a reacționat exact cum o face o mare putere într-o lume post-globalizare: a lovit acolo unde doare. A blocat exporturile.
Și de aici începe dezastrul în lanț.
Când un cip de 30 de cenți blochează mașini de 30.000 de euro
Industria auto a fost luată prin surprindere. Cipurile Nexperia nu sunt procesoare militare sau super-tehnologii AI. Sunt piese “mici și neînsemnate” dintre cele care fac ca o mașină să frâneze automat, să își gestioneze consumul, să-și activeze airbagurile sau să nu fantomeze sistemul de pornire. Dacă lipsește o diodă de la Nexperia, o mașină de 30.000 de euro iese din producție. Așa funcționează lanțul globalizat al dependențelor.
Volkswagen a simțit șocul imediat. Într-un comunicat rece, dar suficient de alarmist pentru investitori, grupul german a spus: „livrările de cipuri Nexperia au fost reluate parțial, dar situația rămâne tensionată”. Nimic despre viitor, nimic despre protecție. Doar o constatare pragmatică: încă suntem la mâna lor.
ZF Friedrichshafen, furnizor esențial în lanțul auto, a mers mai departe: a avertizat că dacă blocajul persistă, trece la “short-time working” – adică trimite oamenii acasă, reduce producția, îngheață comenzi. Între timp, Mercedes-Benz spune că e “temporar protejată” – dar știm bine ce înseamnă “temporar” în lumea supply chain-ului.
Și pe fundal, un oftat colectiv străbate Bruxellesul: toată poezia cu “Chips Act” și “autonomie industrială” s-a topit ca un condensator ars într-un ECU fabricat la Shanghai.
China a câștigat runda. Printr-o simplă pauză de export
Decizia Beijingului de a „opri robinetul” pentru o companie olandeză cu fabrici în Asia a demonstrat tot ce trebuia să știi despre raportul de putere într-o lume dependentă de microcomponentă: tehnologia este politică. Iar politica este armă.
Nu a fost nevoie de rachete, nici de flotă. A fost suficient un e-mail de la Ministerul Comerțului din China, care să spună că Nexperia nu mai poate expedia cipuri către Europa fără licență specială. În următoarele săptămâni, liniile de producție din Europa tremurau, iar directorii comparau stocurile rămase cu un ceas de bombă.
Cine controlează tehnologia, controlează lumea. Iar China a vrut să arate că nu-i tremură mâna când trebuie să dea o lecție economică. Iar lecția a fost, așa cum spun japonezii, „clară ca o săbiuță ninja unsă cu mercur”.
Europa, colos industrial cu picioare din siliciu chinezesc
Când a început criza, presa de specialitate a vorbit liniștitor: “nu e grav, sunt cipuri simple, se pot produce în alte fabrici”. Aceeași presă care astăzi citează directori de la Volkswagen care recunosc că “nu există alternative imediat certificate”.
Mai rău, Nexperia, deși e firmă olandeză, fabrică în China. Iar Canalul Mânecii nu te apără de deciziile luate la Beijing.
Și trebuie spus clar: nu e prima dată când Europa e pusă în această postură. Dar e prima dată când dependența devine publică, ridicată în plen de o criză frontală. Când lanțurile de aprovizionare se rup nu în Asia, ci în Stuttgart.
Pentru România: ce înseamnă această palmă economică
România e parte din lanțul auto european. Dacia, Ford Otosan, Continental produc aici mașini și componente care depind de aceste banale cipuri în cantități uriașe. Criza Nexperia arată că viitorul industriei auto locale nu ține doar de taxe, forță de muncă sau PNRR. Ține de faptul că Europa tehnologică e, de fapt, dependentă de Asia tehnologică.
Și da, azi Nexperia a reluat parțial exporturile. Azi. În baza unei negocieri SUA-China și a unei clauze de “doar pentru uz civil”. Dar mâine? Dacă Beijingul decide altceva? Dacă intră în joc și alte companii “neesențiale” dar vitale pentru mașinile electrice ori pentru frânele automate?
De ce să ne mințim: Europa nu e deloc pregătită să-și construiască viitorul tehnologic printre jetoane de încredere și semiconductori de import.
Concluzie
Criza Nexperia nu e un episod izolat. E un avertisment economic cu valoare geopolitică. Europa s-a lăudat cu “autonomia strategică”. Realitatea i-a dat cu placa de siliciu în față.
În 2025, nu mai vorbim despre cine produce mașini mai bune. Vorbim despre cine controlează cipurile care fac mașinile să funcționeze. Și dacă nu ești tu, atunci ești pe lista clienților care stau la coadă la Beijing. Iar cu astfel de dependențe, viitorul Europei nu se calculează în cai putere, ci în nanometri.
Articol publicat de Știri Oneste, platformă independentă de analiză și informație
